Am ajuns si pe 18 iunie. Astazi trebuie sa ajungem la Marea Caspica. Inainte de a se intampla acest lucru vizitam templul focului, Atasghah, un templu la care se inchinau cei ce credeau in Zoroastru. Cica ar mai fi si astazi vreo mie de adepti, care au la baza cultul focului, al puritatii si invatarii continue. In curtea interioara este o flacara care arde permanent. De jur imprejur sunt incaperi ce erau folosite in diverse scopuri comerciale. Practic pe unde am trecut, totul are legatura cu vestitul drum al matasii. Templul se afla la vreo 30 kilometri de Baku, in oraselul Surakhani.
Apoi mai vizitam si o moschee siita care este si mausoleu in amintirea unui mare profet. Moscheea este situata pe doua nivele. Cel de jos este pentru femei si cel de sus pentru barbati. Aici este de fapt moscheea propriu-zisa. Moscheea este placata in exterior cu placute in nuante de albastru si in interior cu bucatele de oglinzi ce dau un aspect stralucitor. Femeile sunt obligate sa poarte o pelerina cu gluga.
Ajungem si la cel mai indepartat punct al excursiei noastre, peninsula Abseron, la malul Marii Caspice. Sincer sa fiu nu stiu in ce parte a peninsulei am ajuns cu autocarul. Oricum ne-am muiat degetele in apa marii. Marea Caspica este o mare inchisa , deci fara legatura cu celelalte mari si oceane. Se afla la cota -28m fata de nivelul marii. Doi curajosi au facut baie in apa verzuie a marii. In rest pe plaja mai nimeni si aspectul locului deplorabil. La sugestia ghidului am facut aici fotografia de grup.
Ajungem si la muntele de foc, Yanar dag, singurul loc unde am platit intrarea, un mare fas fata de modul de prezentare a sit-ului. Cica uneori flacarile aveau 3 metri inaltime. Nu a fost cazul la vizita noastra. Nu urcati treptele pe deal deoarece nu este nimic de vazut. Nu merita efortul. Ne-am scos parleala admirand un fruct de rodie in devenire.
Ne intoarcem in oras si unii raman sa-l mai viziteze aprofundat, iar ceilalti la hotel si shopping.
Duminica, 19 iunie, plecam spre Tbilisi. O distanta de vreo 600 de kilometri. Pe drum nimic interesant. Am remarcat intr-un tarc doua camile. Se mai vad din loc in loc conducte mari, probabil se va realiza un gazoduct. Ajungem in granita azera,la Shikhli, unde incepe aceeasi poveste, da jos bagajele din cala, facem poze si apoi luam viza si stam doua ore, pentru ca autoritatile azere trebuie sa verifice in mod “serios” autocarul. Ne luam ramas bun de la ghidul azer si trecem spre vama georgiana, Krasniy Most. Aici dam jos bagajele si stam numai o ora, pentru ca nu se gasea cineva sa scaneze autocarul. Intre aceste puncte de frontiera este un trafic maricel, in special autocisterne cu benzina. Scapati din vama luam drumul spre Tbilisi. Ne cazam la acelasi hotel si, surpriza surprizelor, se da stingerea pe la 10, adica se intrerupe curentul. Nu va mai reveni decat dimineata.
