Veteranul1 in Delta Dunarii cu Karpaten Turism. Etapa 2
Prietenii imi reproseaza faptul ca nu am folosit serviciile Omnia Turism. Evident nu am facut acest lucru intrucat nu au in program o croaziera de acest tip care atinge Delta Dunarii din ambele tari riverane, Romania si Ucraina.
Pe 25 septembrie ajungem la Sfantu Gheorghe. Ofiterii de pe vas ne arata cu calm cum trebuie sa folosim vestele de salvare.
Fiecare cabina este dotata cu aceste veste. Facem o mica plimbare prin localitate. Nu prea ai ce sa vezi. Se observa insa faptul ca edilii au accesat ceva fonduri europene si au incercat sa mai schimbe in bine viata localnicilor. Este greu sa faci ceva la capatul tarii si cand populatia este doar de 800 de locuitori. Am mers la biserica satului,
am observat „marele oficiu postal”
si mai ales nisipul de pe strazi.
Culmea este ca satul are si blocuri de locuinte.
Nu am stat prea mult si nu am avut timp sa ajungem pe jos pana la malul marii. Erau in jur de 3-4 kilometri la plaja.
Cat timp noi, romanii, ne-am preumblat prin Sfantu Gheorghe, vorbitorii de limba germana au facut o deplasare cu vaporasul pe canalele deltei. Ne-a venit si noua randul si ne-am imbarcat pe acelasi barcaz si am pornit in expeditie.
Un flacau bine facut ne-a prezentat la detaliu ce este delta, ce reprezinta, specii de plante, specii de animale si pasari, etc.
Ce mai ne-a facut capul calendar. Culmea este ca din punct de vedere profesional este economist, dar se pare ca meseria de ghid pe apele deltei este mai bine platita. Cosmin, ghidul de care este vorba, vorbeste impecabil germana. Mai se face o mica ciupeala cu CD-uri sau obiecte de artizanat, dar cine vrea cumpara cine nu, nu. La bord am degustat si un paharel din vinurile locului.
Am fost pe canalul Turceasca pana la iesirea in mare la insula Sacalin. Am vazut stuf si salcii la greu, mai putin pasaret.
Karpaten in prospectul excursiei afirma ca vom merge cu barci pescaresti pe canalele inguste din zona. Nu s-a intamplat acest lucru. O grava inducere in eroare a turistilor. Ca o consolare am remarcat ca nici nemtii nu au fost cu barcile. Deci pelicanii, batlanii , egretele, cormoranii , de abia s-au zarit undeva in departare. Daca va trece prin cap sa faceti o astfel de croaziera neaparat sa va luati un binoclu. Ne intoarcem cu bine la nava mama sa luam masa de seara.
Mancare foarte buna, cu portii nu mari, dar suficiente, ceai si cafea la discretie. Surpriza a constituit-o pretul ridicat al bauturilor alcoolice si al apei. Un pahar de bere de 0,5l costa 5 euro, o apa minerala de 0,5l costa 1,5 euro, un pahar de vin de 0,2l costa 5,5 euro. Servirea ireprosabila.
Aflam ca programul din ziua urmatoare s-a schimbat, nu mai mergem la Mila 35, ci la Tulcea. In programul agentiei se spunea ca la Mila 35 vor fi hidrobuze moderne cu care vom intra pe canalele inguste. Uite ca nu s-a intamplat.
In cabina se face permanent curatenie, se face patul, ti se ofera o bombonica si ce este mai important gasesti programul de a doua zi care trebuie respectat cel putin din punct de vedere al orei de imbarcare.
Ce va fi maine, vom afla in etapa 3.
