Am redactat cu intarziere acest episod, dar nu sunt vinovat. Vinovat se face numitul Rudolf Buchbinder care la Ateneu nu a avut ce face si a interpretat magistral, in calitate de pianist si dirijor, cele cinci concerte pentru pian ale lui Beethoven. Tocmai am dovedit una din marile “calitati” ale natiei romane, niciun roman nu se face
vinovat de ceva, vinovat este vecinul, etc. Dar sa trecem la ale noastre. Peste noapte am ramas la un hotel din apropierea orasului Edinburgh. Dimineata pana la Edinburgh am facut cunostinta cu “idilicele” (replica la stereotipul ghidei ca totul aici este idilic). Idilicele sunt niste animale foarte dragute care se cheama oite sau vacute dupa imprejurari. Profit de atingerea acestui subiect pentru a-l dezvolta putin ca sa nu mai revin ulterior. In Scotia, ca de altfel si in Irlanda, totul este verde. Sunt multe pajisti cu iarba deasa, nu vezi culturi de
cereale, cartofi, ceapa, varza, etc. Este firesc ca pe retina sa-ti ramana intiparit un peisaj deosebit. Rar mai vezi cultivat porumb si acela pentru nutret. Subiectiv, afirm ca nu prea se omoara cu munca, oile si vacile in mare
majoritate se cresc pentru lana si carne. Nu sta nimeni sa pazeasca animalele. N-am avut norocul sa vad un cutu cum alearga oile. Pe parcursul excursiei intr-un loc am remarcat un ATV care avea pe capota un catel asa cum vedem in filme. Oameni inteligenti, britanicii aduc legume si cereale de la altii si probabil ca le fac o favoare importandu-le. Mi-am format o opinie si asupra preturilor. Cred ca fara sa gresesc prea mult orice costa la fel ca in Europa din punct de vedere aritmetic, adica daca ceva costa aici o lira, in Europa gasesti acelasi lucru cu un euro. Raportul lira sterlina/euro,1 lira= 1,17 euro.
Ajungem la Edinburgh, capitala Scotiei, si poate capitala unui nou stat dupa referendumul din 2014. Aici ne asteapta si ghidul local cu care facem un lung tur de oras atat cu masina cat si pe jos. Fotografiile ghidului din Edinburgh, precum si a celui din Glasgow le gasiti in episodul 1. Orasul este practic cuprins intre doua edificii: Castelul Edinburgh si Palatul Holyroodhouse, iar o perspectiva deosebita asupra orasului o aflam de pe Dealul Calton. Multe muzee, galerii, biserici si alte lucruri interesante gasesti in Edinburgh. Trebuie sa ai timp si rabdare, de “arginti” nu mai spun. Luna august nu este potrivita pentru vizitarea orasului, este prea multa lume. La castel era o coada imensa la bilete, iar scotienii nu te lasau sa mergi nici macar pe langa metereze.
Parasim capitala Scotiei si ne indreptam spre Glasgow. Aici tur de oras cu un alt ghid simpatic si sugubat. Nu se compara cu Edinburgh. Totusi vine puternic din urma. Astept cu interes rezultatele referendumului de anul
viitor, sa nu fie surprize.
In foto nu este un templu ci o biserica anglicana de rit scotian.
Scotienii nu sunt numai zgarciti ci si haiosi. In zona fiind un santier scotienii de azi s-au gandit sa-si aduca contributia la infrumusetarea orasului.
Orasul era in plina renovare deoarece Jocurile sportive ale Commonwealtului, a XX-a editie vor avea loc aici intre 23 iulie si 3 august.
Din punct de vedere muzical este deja capitala Scotiei. Aici se afla sala de concerte Royal Concert Hall, principala sala de concerte a Orchestrei Nationale a Scotiei.
Politia isi are sediul in plina strada.
Nu este un oras de neglijat mai ales de “ceferisti” si “marinari”, intrucat aici se afla un muzeu al transporturilor cu locomotive fabricate loco si cu o colectie de machete de nave Clyde-built, renumita in lumea larga. In episodul urmator vom relata despre misterele Scotiei.
