Inainte de a sosi in Calais ghida a “atacat” chestiunea optionalelor. Nu s-a prea inteles cu conducatorii auto ( toata excursia au fost mici neintelegeri intre personalul de la bord ) si nici cu excursionistii, pornind abrupt discutia si dand exemple nenumarate si plictisitoare despre costul acestor divagatii de la program. Problema cea mai mare a constat in faptul ca numarul optionalelor a fost foarte mare si costurile au gidilat in mod neplacut auditoriul. Romanii in excursii se caracterizeaza in general prin zgircenie la lucruri mici ( de pilda “sa dam 50 de centi la toaleta” e mult dom’le ), dar pentru cheltuieli pe diverse cumparaturi, uneori scumpe, nu se pune problema. Asa ca a fost un esec pe linie, desi pot afirma fara a gresi ca preturile oferite sau negociate de ghida au fost mai mici decat cele pentru seniori. Sosind tarziu la Calais nu prea poti face mare lucru. Orasul este micut dar bine legat de Paris si Londra. TGV face 1h1/2 de la Paris, iar Eurostarul 1h de la Londra. Calais este insa legat si de Romania, fiind oras infratit cu Braila. Pe fuga poti admira Primaria, Biserica Notre Dame, Turnul Guet. Hotelul fiind chiar in piata Armelor ( piata centrala ) am admirat Turnul Guet cu cei 38 de metri ai sai, parte a unui sistem de aparare e pe la 1224. Putini stiu ca in biserica Notre Dame a fost oficiata casatoria, probabil a personalitatii franceze numarul 2 dupa Napoleon, nimeni altul decat generalul Charles de Gaulle. Acest lucru s-a petrecut in 1921 cand capitanul, pe atunci, de Gaulle s-a casatorit cu domnisoara Yvonne Vendroux. Oare spune ceva faptul ca aceasta casatorie a avut loc in orasul in care s-a nascut domnisoara ?
Turnul Guet din piata Armelor, care era in reamenajare.
Dimineata ne-am pregatit pentru trecerea prin Tunelul de sub Canalul Manecii. Tunelul a fost deschis in 1994 si a facut din Calais al doilea port de pasageri de pe glob. Merita sa faci o traversare prin acest tunel cu auto mai mult pentru cultura generala. Vama franceza si cea engleza sunt pe teritoriul francez si treci cu pasaportul in mana pe la ghiseu, asa cum facam odata la trecerea in Austria. In fapt autocarul intra pe o platforma a trenului ce va face transbordarea. Sunt 2 trenuri pe ora si calatoria pe sub mare dureaza 35 de minute. Sosim cu bine in
Marea Britanie la Folkestone, capatul britanic al eurotunelului. Optionalul spre Canterbury ( resedinta arhiepiscopului de Canterbury , cel mai înalt ierarh al Bisericii Anglicane ), a cazut desi era posibil sa se efectueze si chiar ma mir ca nu e trecut in obiectivele de baza ale traseului propus de Omnia. Ne-am indreptat catre castelul Warwick. Pe drum ne oprim sa papam ceva la un mare complex de restaurante situat pe langa Oxford. Iar pornim la drum si dupa cativa kilometri, pardon, mile bune cu o voce pierita o domnita declara pe propria raspundere ca si-a uitat geanta cu bani si acte la complex. Agitatie mare, dureri de cap, telefoane la biroul de obiecte pierdute,politie, etc. s ne reintoarcem. Bafta ca a domnitei mai rar, printe sute de persoane care se perinda prin acel loc, s-a gasit una care a pazit poseta si a pus-o din nou in posesie pe domnita uituca. Dar daca tot ne-am intors aici nu ma pot abtine sa nu va spun ce toalete au englezii astia. Sunt atat de multe concentrate la un loc incat te poti rataci.
Bucurosi nevoie mare ne reluam calatoria si ajungem la primul castel din Anglia, castelul Warwick. Dupa reclama ma asteptam la o mare grozavie, dar pentru seniori nu prea face. E in schimb locul preferat al copiilor si parintilor care casca gura la tot felul de lupte cu sabiile, vanatori cu soimul, turniruri cu lancile din vremurile de mult apuse. Place la lume fara indoiala. Ceva mult mai subtire este regizat si la noi la Alba Iulia.
Copiii se antreneaza pentru luptele ce vor veni.
O luam la trap spre Stratford-upon-Avon pentru a vedea Holy Trinity Church unde e mormantul marelui Shakespeare. Oraselul este la 14 mile de Warwick. Biserica are prospecte si in limba romana. Mare lucru nu este dar orisicat sa vii pana aici si sa nu vezi piatra tombala a scriitorului nu se face. La vizitarea casei grupul a renuntat in favoarea plimbarii prin orasel. Foarte dragut acest Stratford-upon-Avon.
In drum spre Liverpool, locul cazarii, ne oprim un pic si la Chester. Din pacate nu am putut vizita orasul care este foarte frumos si daca veti putea nu il ocoliti. Englezii sunt mari amatori de curse de cai.
Continuam in episodul urmator.
