Sfânta Nune Fecioara si Sfânta Mane Fecioara
Despre Sfânta Nune Fecioara si Sfânta Mane Fecioara am aflat (într-o traducere aproximativa) urmatoarele:
Sfânta Nune Fecioara
Nune este iluminatorul Georgiei. Este considerata una dintre fecioarele lui Hripsime, care este eliberata în mod miraculos în timpul martiriului lor. Ea se prezinta ca o femeie apartinând clasei sclavilor; ea câstiga simpatia oamenilor din jurul ei prin caritatea ei. Faima ei si activitatea religioasa începe atunci când o femeie îi aduce pe fiul ei suferind de o boala incurabila, astfel încât, daca cunoaste vreun medicament sau leac, sa-l foloseasca pentru a-si vindeca fiul. Nune asigura ca nu cunoaste niciun medicament sau leac material, dar confirma ca Fiul lui Dumnezeu caruia i s-a închinat, Iisus Hristos, a vindecat atâtia bolnavi, crede ca si el îl va vindeca. Asa ca începe sa se roage si spre marea bucurie a mamei sale micutul se vindeca brusc. Vestea ajunge la regina Nana a Georgiei, care era grav bolnava. Regina o invita ca pe o sclava, care la rândul ei îi raspunde ca nu poate parasi schitul pentru a rataci în locuri atât de luxuriante. Regina este dusa la ea, care cu adevarat o vindeca cu rugaciunile sale. Regina, profund recunoscatoare, încearca sa-i ofere daruri pretioase, pe care, însa, Nune le refuza, dar începe sa propovaduiasca Evanghelia, afirmând ca nu Hristos a fost cel care a vindecat-o pe regina, ca Hristos a fost gata sa vindece bolile ei, daca devine crestina. Regina este de acord.
Când sotul reginei, regele Mihran, se întoarce la palat, acesta este încântat si ordona ca strainei sa îi fie trimise daruri pretioase. Regina, spune ca femeia nu accepta daruri, „dar îi vom exprima recunostinta când ne vom închina amândoi Dumnezeului pe care l-a propovaduit, prin a carui putere, dupa cum spunea ea, am fost vindecata”. Totusi, regele nu a luat-o în serios pe regina în acel moment. Dar într-o zi, în timp ce vânau, el si prietenii lui au cazut într-o ceata deasa, îngroziti si au început sa rataceasca nedumeriti. Regele îsi pierde directia si drumul. Îsi cheama în ajutor zeii, dar nu se observa nicio schimbare a situatiei. Dintr-o data îsi aduce aminte de Dumnezeu care si-a vindecat regina, se întoarce catre El si îi promite ca, daca se elibereaza de acest întuneric greu, Îl va crede si Îl va urma. Brusc, Ceata de nepatruns s-a risipit repede si regele s-a întors la palat. Regina spune povestea, cei doi merg la Nune. Regele îi cere lui Nune sa-i spuna despre Dumnezeul sau, Isus Hristos, fiul sau. Dupa ce a ascultat predica lui Nune, regele îsi anunta ca este pregatit sa devina crestin. Întorcându-se la palat, a invitat pe marii barbati ai întregii tari, dupa vindecarea miraculoasa a reginei, sa le povesteasca despre ce i s-a întâmplat, iar el, la rândul sau, a început sa propovaduiasca despre Hristosul pe care îl învatase. Îsi confirma convingerea ca adevaratul Dumnezeu este Hristos si adevarata religie este crestinismul. Multi dintre cei mari sunt convinsi si cred si au fost botezati în râul Kura, ducând la bun sfârsit lucrarea începuta de Nune. Dupa aceste evenimente, Nune îsi continua misiunea în toate colturile tarii, murind în cele din urma pasnic, iar pe mormântul sau este construita o biserica glorioasa, care este acum unul dintre marile sanctuare ale Georgiei.
Sf. Mane Fecioara
Comportamentul lui Mane este scurt. Hripsime a fost una dintre cele aproximativ 70 de fecioare care au parasit Roma. Probabil ca unii au murit pe drum, unii au ramas în locuri diferite, doar 37 de oameni au ajuns la Vagharshapat si au fost martirizati. Numele a doar doi dintre cei care au mers în alte locuri pe drum au ramas în istorie. Unul dintre ei a fost Nune, care, prin providenta lui Dumnezeu, a fost condus în Georgia, a devenit apostolul lor si motivul convertirii lor complete, asa cum am vazut în cartea „Sfintii crestini”.
Când fecioarele Hripsime au ajuns în Armenia, una dintre ele, Mane, sub influenta divina, s-a despartit de prietenele sale si a mers în Yerznka. Gasind o pestera potrivita pe un munte numit Sepuh, a decis sa duca o viata de pustnic acolo. Acolo, sub caldura verii si frigul iernii, a trait multa vreme o viata angelicala cu dragoste si rabdare. Dar Mângâierea Divina a facut sa uite de necazurile cauzate de natura. Si astfel, prin rugaciune si asceza, a trait o viata aproape de Dumnezeu multi ani.
Multi ani mai târziu, când Sf. Grigore Iluminatorul a simtit dorinta de singuratate, pasii lui l-au condus spre Muntii Daranaghyats si, la rândul sau, a observat pestera de pe Muntele Sepuh, pe unde se urca Mane. Dar batrâna fecioara a dat un glas de departe. „Nu te apropia acum, ci vino trei zile mai târziu”. Neprihanit, când Luminatorul s-a întors trei zile mai târziu, a gasit-o pe sfânta deja moarta. A îngropat-o cu psalmi si binecuvântari.
