Sf.Rege Trdat, Regina Askhen si Khosrovidught
Aceasta sarbatoare a avut loc în Armenia pe 9 iulie. În România are loc în acest an pe 16 iulie.
Sfântul Rege Trdat
„Primul rege credincios al lui Hristos” real si istoric este Trdatus. Este posibil ca înainte de convertirea lui Trdatus sa fi existat printi sau curteni care acceptasera în mod privat si secret crestinismul, dar cu siguranta lui îi apartine gloria de a fi primul dintre conducatori si de a-l marturisi oficial pe Hristos si de a declara crestinismul religie oficiala în tara si primul popor în istorie.
Trdat este fiul regelui armean Khosrow cel Mare, care a fost ucis în 240 la instigarea regelui persan de catre printul Anak Parthev. Ca urmare a acestei crime, persii au invadat Armenia, iar unul dintre printii armeni, Ota Amatun, luând-o pe fiica lui Khostov, Khosrovidukhti, s-a refugiat în cetatea Ani (acum Kamakh). Iar Artavazd Mandakuni a fugit cu printul Trdat în Occident.Trdatus si-a petrecut tineretea în armata romana, a fost educat în arena militara si si-a facut un nume prin ispravile sale, care au inclus rolul de împarat roman al regelui gotilor, lupta cu el si aducându-l învingator la Roma. Drept rasplata, împaratul acelor zile (probabil 274 d.Hr.) îi da o coroana si o armata pentru a merge sa preia tronul tatalui sau, pe care l-a stabilit în cele din urma în 287 d.Hr. Istoricul Agathanghegos, care este sursa primara, prezinta astfel aspectul lui Trdat. „Era robust si puternic, puternic si cu oase mari, cu corp cu membre puternice si un razboinic curajos si puternic, înalt si cu spatele lat”. S-a casatorit cu Askhen, fiica lui Alanats .
În aceste vremuri sumbre, sora regelui, Khosrowidukht, viseaza si le spune curtenilor: „Un om ca o lumina mi-a aparut si a spus: „Nimeni în afara de Grigor nu poate vindeca pe cei suferinzi. El va jeli si te va învata cum sa-ti vindeci durerile.” Nimeni nu a luat în serios visul, pâna când s-a repetat de cinci ori, apoi doar gardianul lui Khosrovidukht, Ota Amatun, a fost trimis la Artashat, care l-a adus pe Grigore din Artashat la Vagharshapat, iar cu rugaciunile sale, Trdat si ceilalti nebuni au devenit mai întâi constienti. , iar apoi Grigorie a început sa le propovaduiasca Evanghelia. „Cei nenorociti au stat cu el noapte si zi, îmbracati în sac si stând pe cenusa, aproximativ 66 de zile, noapte si zi”. I-au ascultat predicile cu afectiune. „Regele si conducatorii au convenit de bunavoie sa îndeplineasca fiecare cerere a lui Grigory”.
La sfârsitul celei de-a saizeci si sasea zile de propovaduire si penitenta, „dimineata devreme, regele, cu printi, slujitori si cu o multime mare, în care erau si femei si copii nevinovati, a venit la Grigorie si, grup cu grup, turma cu turma, i-a cerut sa-i vindece în cele din urma complet. de loviturile care l-au lovit.” Atunci Grigor a spus: „Îngenuncheaza si Domnul te va vindeca”, si l-a rugat în lacrimi pe Dumnezeu sa-l vindece atât pe rege, cât si pe ceilalti. Toti au fost vindecati de boli si, acceptându-L pe Hristos ca mântuitor al lor, au fost luminati în minte, ceea ce i-a umplut pe toti de mângâiere si fericire cereasca.
Dupa aceasta reînnoire spirituala, Iluminatorul „a sfatuit si a convins pe regele, printii, ministrii si toti ca pentru pacea tuturor, este necesar sa se darâme, sa se distruga si sa se înlature idolatria seducatoare de pe pamânt, pentru ca idolii sa nu mai devina un obstacol pentru nimeni si nu pierde libertatea cereasca dobândita”. Regele, prin ordin voluntar si cu aprobarea tuturor, îl ajuta pe fericitul Grigorie sa stearga memoria vechilor zei bastinasi si sa-i scoata din centru”.
Decizia dreapta a fost pusa în aplicare si „Regele cu întreaga sa armata” a iesit din Vagharshapat si a zdrobit idolii unul câte unul si le-a demolat carucioarele si a ridicat în schimb cruci. De la ei, ei „împartiu comorile luate saracilor, suferinzilor si nevoiasilor”. Iar mosiile au deschis usa noii religii si au facut ca slujitorii sa fie religiosi.
„Astfel au luat din multe locuri idoli ispititori, muti, turnati, ciopliti, fara valoare, nefolositoare si vatamatoare, facuti din nebunia unui nebun”.
„Împaratul mâniat porunceste cu severitate popoarelor demonice, vândute diavolului, sa renunte la închinarile pagâne nesabuite, învechite si desarte si sa se supuna celei mai usoare slujiri a lui Hristos”.
Dupa propovaduirea lui Grigorie în toate locurile, regele, marturisindu-si rautatea, a dat marturia vietii sale personale si a spus minunile, vindecarile si îndurarile lui Dumnezeu pe care le facuse pentru el.
El a facut toate acestea „pentru a schimba manierele pagâne dure si nepoliticose, pentru a le familiariza cu întelepciunea si sensibilitatea data de Dumnezeu si pentru a-i îmblânzi la lumina promisa a Evangheliei”.
Atunci Trdat convoaca o adunare a nobililor si spune: „Sa-l punem pe Grigorie, care ne-a fost dat ca conducator al vietii de Dumnezeu, ca pastor peste noi, ca sa ne lumineze cu botez si sa ne înnoiasca cu legile si sfaturile Creatorului”. Asadar, din initiativa lui Trdatus, Grigor, în compania domnitorilor si cu mare fast, este trimis la Cezareea si hirotonit. Pe drumul de întoarcere, dupa ce a predicat în Taron, când este în drum spre Vagharshapat, Trdat îl întâlneste pâna la Bagara, sau Bagreva. Aici au fost botezati Trdat, Ashken, Hosrovidukht, toti curtenii si poporul, dupa o luna de predicare si pocainta, la 6 ianuarie 303 d.Hr., exact în ziua Bobotezei (Botezului) Mântuitorului nostru, lânga izvoarele râului Aratsani, care este o ramura de est a Eufratului.se savârseste botezul lui Trdat, Ashkhen, Khosrovidukht, toti curtenii si întregul popor. Potrivit traditiei, Trdat a primit numele Hovhannes în momentul botezului, în cinstea lui Hovhannes Botezatorul, o parte din care Grigor a adus-o cu el la Bagrevand si unde mai târziu a fost construit faimosul Hovhannavank. Agathangelos spune ca numarul de botezati este de 15, iar numarul total al Sf. Pentru cei botezati de Grigor Iluminatorul, 40 byr, ceea ce este egal cu cele 4 milioane ale noastre.
„Si regele Trdat stabileste urmatorul legamânt (datorie religioasa) pentru tot poporul tarii sale, ca fiecare om sa se supuna poruncilor lui Dumnezeu fara ezitare si sa creada din toata inima în creatia Sa”.
Una dintre cele mai mari realizari ale lui Trdat a fost participarea sa personala si practica la constructia sanctuarelor hripsimienilor si a Catedralei Etchmiadzin. Agathangelos spune ca Trdatus a adus din muntii Masis „opt pietre mari, grele, lungi, solide si mari pe spate”, care erau folosite pentru bisericile nou construite.
Trdatus, prin autoritatea sa regala, declara crestinismul religia oficiala a curtii si, prin urmare, a întregii sale stapâniri si ordona abolirea idolatriei… Una dintre faptele curajoase ale lui Trdatus este razboiul împotriva împaratului Maximinus cel Îndraznet. În acest moment, în partea de est a Imperiului Roman domnea Maximinus Galerius cel Batrân, care a continuat persecutia în partea de est, contrar proclamatiei de la Milano anuntate de Constantin, care a domnit în partea de vest, prin care persecutia împotriva Crestinii a fost oprit. Stiind ca crestinismul era acceptat pe scara larga în Armenia, a intrat în razboi împotriva armenilor. Dar obiectivele lui au esuat pentru ca armenii au învins armata care a venit împotriva lor si i-au alungat din tara lor.
Agathangelos, care este sursa principala, nu povesteste despre moartea lui Trdatus, iar comportamentul sau duce la urmatoarea concluzie.
„Împaratul iubitor de Dumnezeu Tradatios, cu spiritul unui ucenic care a crezut în Hristos, a slujit cu evlavie si a devenit un om înspaimântator. Învatat si obisnuit cu poruncile dumnezeiesti, si prin purtarea lui care respecta legea a devenit placut si a devenit un bun exemplu pentru întreg pamântul… a primit si harul darurilor ceresti, prin care a fost îndata luminat si patruns în sensul porunci divine si împodobindu-se cu toate pregatirile dupa regulile evanghelice, a devenit om omenesc în slujba lui Dumnezeu: Dezbracat de dorinte pagâne, a acceptat Crucea ca semn de mândrie, l-a urmat pe Cel Rastignit care da viata tuturor si a intrat în regimentul cruciat al lui Hristos. S-a înfrânat cu post si rugaciune, s-a adresat lui Dumnezeu cu rugaciune neîncetata si multe cereri si a plâns continuu pentru tara sa. În acelasi mod, el si-a cerut respectuos,
El a contribuit foarte mult la propovaduirea si raspândirea Evangheliei, a slujit Evanghelia cu demnitate. Astfel, fiind instruit si luminat, a progresat pe toate caile, în tot felul de caritate, cu comportamentul sau religios. El a sprijinit lucrarea de evanghelizare devenind mai puternic”.
Ormanyan încheie povestea lui Trdat cu urmatoarele reflectii.
„În istoria convertirii armenilor, pe cât de multa munca si recunostinta i se atribuie lui Grigorie, aceeasi suma ar trebui sa i se acorde lui Trdat, pentru ca a devenit cu adevarat si pe buna dreptate apostol si iluminator pentru Armenia. Trdatus, în temperamentul sau zelos si plin de râvna, a fost la fel de fierbinte si sever în persecutiile împotriva crestinismului, la fel si mai mult în persecutiile împotriva idolatriei. Nu numai ca a adoptat viata de crestin adevarat, de pocait sincer si aproape de pustnic pentru sine, „pentru ca pacatele savârsite în nestiinta, care au fost savârsite în timpul pagânismului, sa nu fie amintite” (Agt.), dar a luat dureri pentru a se asigura ca armenii nou convertiti, atât batrânii cât si multimea ramica, nu numai ca religia si denominatia ar trebui schimbate, ci „în asa fel încât credinta tuturor sa fie dovedita prin fapte” (Khorenatsi).
Regele Trdat a trait 90 de ani si a domnit aproximativ 56 de ani, devenind astfel cel mai longeviv si mai longeviv rege armean. A murit în 330, potrivit lui Khorenatsi, otravit de ministrii armeni, si a fost înmormântat în satul Tordan, lânga Grigor Luminatorul.
