Serghei Iosifovich Parajanov
Serghei Iosifovich Parajanov s-a nascut la 9 ianuarie 1924 la Tiflis (azi Tbilisi), într-o familie armeana. Tatal sau, Iosif Parajanov, a fost anticar . Dupa revolutia din 1917, afacerea sa s-a prabusit, a ramas cu doar un singur anticariat, dar din moment ce în perioada sovietica cumpararea si vânzarea de obiecte de valoare au început sa fie echivalate cu speculatii, Parajanov Senior a fost nevoit sa execute mai multe pedepse în închisoarea.
Serghei Parajanov a devenit interesat de teatru si arta în copilarie. Dupa ce a intrat la Institutul de Ingineri de Cai Ferate din Tbilisi, dupa scoala, si-a dat seama curând ca a facut o greseala, a luat documentele si le-a prezentat departamentului vocal al Conservatorului din Tbilisi. Mai târziu, în 1952, a absolvit departamentul de regie al VGIK.
Parajanov si-a cunoscut prima sotie, tatar-moldoveanca Nigar, la Moscova. Povestea de dragoste a fost tragica. Fratii Nigar, dupa ce au aflat despre casatoria surorii lor, în conformitate cu obiceiurile patriarhale stricte ale familiei, au aruncat fata sub tren. Ulterior, în filmele sale, Parajanov a apelat în mod repetat la tema moldoveneasca, care era un omagiu adus memoriei iubitei sale. A doua casatorie – cu ucraineana Svetlana Shcherbatyuk – s-a dovedit, de asemenea, a fi de scurta durata. Dupa ce a trait cinci ani, cuplul s-a despartit, dar Parajanov a mentinut relatii cu sotia si fiul sau Suren, care s-a nascut în aceasta casatorie, pâna la sfârsitul vietii. Natura contradictorie, complexa si emotionala a lui Parajanov se reflecta si în filmele sale. În 1964, pe baza lucrarilor lui Mihail Kotsyubinsky, a realizat filmul „Umbrele stramosilor uitati” despre viata lui Hutsul Ivan. Imaginea, izbitoare prin expresivitatea emotionala si intensitatea pasiunilor populare, a câstigat premii la mai multe festivaluri internationale de film simultan.
În celalalt film al sau, Culoarea rodiei, Parajanov a povestit biografia poetului armean Sayat-Nova, recreând pe ecran fundalul istoric colorat al Caucazului medieval. Multe dintre celelalte lucrari ale sale au fost, de asemenea, dedicate vietii popoarelor caucaziene. Printre acestea – filmul „The Legend of the Surami Fortress” (1984), care s-a bazat pe o legenda populara georgiana; filmul „Ashik-kerib” (1988), bazat pe poemul cu acelasi nume de Mihail Lermontov si care devine ultima sa imagine finalizata.
Pe lânga filme, Serghei Parajanov a muncit la crearea de lucrari fine folosind tehnica colajului. Multe dintre lucrarile sale au fost expuse la expozitii, colectia lor putând fi vazuta în cartea lui Vasily Katanyan „Parajanov. Pretul unei sarbatori eterne”.
Printre lucrarile lui Parajanov s-au pastrat asa-numitele „stampile din zona” – desene realizate cu un pix pe etichete din cutiile de chibrituri. Au devenit o reamintire a termenului de trei ani (din 1974 pâna în 1977) pe care Serghei Iosifovich i-a petrecut în închisoare, fiind în închisoare cu o acuzatie „facuta”, asa cum cred multi.
Serghei Iosifovich Parajanov a murit la 20 iulie 1990 de cancer pulmonar la Erevan, unde a venit sa lucreze la filmul sau autobiografic „Confession”.
Mai multe detalii pe: https://hy.wikipedia.org/wiki/%D5%8D%D5%A5%D6%80%D5%A3%D5%A5%D5%B5_%D5%93%D5%A1%D6%80%D5%A1%D5%BB%D5%A1%D5%B6%D5%B8%D5%BE.
5.0.2
