Doream de mult sa ajung in Croatia sa vad cu ochii mei vestitele lacuri si cascade de la Plivicka. Ramasesem cu aceasta dorinta din tinerete, atunci cand am vizionat filmele cu Winnetou si Old Shatterhand realizate dupa romanele lui Karl Friedrich May. In paranteza fiind spus scriitorul german nu a fost nicio data pe meleagurile americane. Filmarile sau o parte din ele au avut loc pe taramul Croatiei sau mai bine zis in vechea Iugoslavie.
Am profitat de oferta firmei de turism Omnia-turism si am plecat pentru cateva zile in Croatia.
Ziua 1. La ora 6:30 m-am prezentat cu a mea sotie in Piata Victoriei. Prima surpriza: desi aveam numerele de inscriere 18-19, am fost retrogati pe 21-22. Pentru mine nu avea mare importanta, dar este un punct in minus pentru organizatori. Evident altii, inscrisi mai tarziu, au promovat in prima parte a autocarului. Traseul a fost Pitesti – Craiova – Drobeta Turnu Severin– Portile de Fier – Beograd (Belgrad) – Cacak. Punctul de granita din Romania a ramas la fel ca pe timpuri, adica total nereprenzetativ pentru o tara de nivelul Romaniei. Trecem peste barajul de la Portile de Fier I si intram in Serbia. Cu totul alta situatie pe partea sarba. De pe malul sarbesc poti sa vezi foarte bine celebrul chip al lui Decebal sculptat in stanca,Cazanele Mici si Mari, manastirea Mraconia (pentru cei ce vor sa afle mai multe amanunte sa acceseze http://www.adevarul.ro/locale/turnu-severin/Cazanele_Dunarii-o_zona_magica_0_342565745.html; sunt si cateva filmulete). Trecem pe langa o cetate si parasim Dunarea intrand pe niste drumuri inguste, dar asfaltate. Sarbii lucrau de zor la drumuri si ca atare gresim intrarea pe drumul Belgradului, dar ne revenim si facem o pana. Se rezolva si aceasta destul de repede. Probleme organizatorice privind toaletele. Aceasta situatie a fost generala pe tot timpul excursiei, un alt punct in minus pentru organizatori. Trecem prin Beograd. Un oras foarte frumos, nici nu se cunosc urmarile recentului razboi, zic eu religios. Merita sa fie vizitat. Dupa alti 150 de kilometri ajungem la Cacak, pe la ora 22. O cazare foarte buna la un hotel de patru stele, in centrul oraselului. Timpul a fost splendid pe parcursul intregii zile.
Ziua 2. Zi cam noroasa. Am plecat la 8,30 dupa un mic dejun imbelsugat. Am facut cativa pasi prin Cacak. M-a surprins aplecarea locuitorilor spre apicultura. Dimineata erau prezenti apicultorii sarbi cu tot felul de soiuri de miere, faguri, miere cu nuci, etc.
Miere la greu…
De altfel aveam sa constat ca in fosta Iugoslavie mierea este la loc de cinste. Am plecat la 8,30 dupa un mic dejun imbelsugat. Apar si divergentele intre generatii, mai varstnicii deranjand doua tinere cu prostul obicei de fotografia/filma din autocar si navali peste tine cu aparatele lor. O replica dura tinereasca pune lucrurile la punct. Starea de nemultumire reciproca a continuat pe tot timpul excursiei. Consider, insa, ca tineretul a avut dreptate. Am vazut aproape totul din masina, dar a fost superb. Este ceva de neimaginat atat in partea sarba ,cat mai ales in partea muntenegreana. Parcul national Durmitor este uluitor, iar valea adanca a raului Tara este magnifica.
O foto preluata care arata adancimea canionului
Canionul Tara (al doilea ca lungime din lume) se remarca cu o vedere frumoasa de pe podul Belvedere.
Canionul vazut de pe podul Belvedere
Celebrul pod Belvedere (din filmele de razboi)
Pereti stancosi, abrupti (1200m) cu raul Tara jos si calea ferata si soseaua care-l insotesc. Continua drumul prin canionul Moraca. Multe serpentine care urca si coboara, tuneluri inguste, un drum foarte greu, dar avem soferi foarte buni. Am avut un mic incident cu un camion care ne-a sters cu oglinda putin, dar fara urme, asa ca ne-am vazut de drum pana la primul restaurant unde am mancat niste pastrav la gratar grozav de bun. In continuare drumul a fost superb cu calea ferata catarata sus pe munte, cu viaducte si cu tuneluri care nu stiu cum le-au construit si nici cum le intretin. Am vazut trecand un tren asa ca este in functiune. Am aflat ca este linia ce leaga capitala Muntenegrului de Beograd. Am ramas profund impresionat incat sunt hotarat sa incerc si o deplasare cu trenul si sa fac ceva pe jos. Nu sunt decat 78 de kilometri. Trecem prin Podgorica (fostul Titograd), capitala Muntenegrului, un oras micut devenit capitala unui stat cu circa 600.000 de mii de locuitori. Baieti destepti muntenegrenii au permis germanilor sa faca investitii pe litoralul lor, au adoptat ca moneda nationala marca germana si o data cu trecerea la euro au ajuns si ei sa aiba moneda europeana. Se observa dorinta de a se dezvolta, cu multe cladiri noi moderne. Am continuat drumul spre Cetinje, fosta capitala a regatului Muntenegru. Am ajuns la hotel pe o ploaie torentiala. Un hotel modest ramas de pe timpul socialismului iugoslav. Mai fac o paranteza, in Muntenegru se afla Manastirea Ostrog (destul de aproape atat de Podgorica, cat si de Cetinje), primul loc de pelerinaj al crestinatatii de rit ordodox si se pare al treilea din Europa dupa Compostella si Lourdes.
Ziua 3. Plecarea la ora 8,00 pe timp cam noros, dar fara ploaie. Drumul prin Muntenegru tot pe sosele inguste, de munte cu traversarea cu feribotul a fiordului Kotor (nu are spectucolazitatea fiordurilor norvegiene) pe transversala asa ca nu l-am vazut in adancime.
Fiordul Kotor
Dupa atatea serpentine, vederea se schimba brusc si in fata este Marea Adriatica de un albastru intens, cu privelisti minunate care trebuie vazute si nu descrise. Dupa multi kilometri de privelisti minunate, cu insule presarate pe suprafata apei (1200 insule), tot felul de vaporase, barcute si nave de croaziera, localitati insirate de-a lungul coastei si o trecere de cativa kilometri prin Bosnia-Hertegovina (complexa este politica lumii, Bosnia-Hertegovina are deschidere la mare, taind Croatia in doua, in timp ce Serbia a ramas o tara fara acces la Marea Adriatica), am ajuns la Dubrovnik, perla Adriaticii. Istoria orasului, cam aceiasi pentru toate orasele Croatiei, colonie greceasca, cucerire romana, dominatie venetiana, armatele lui Napoleon, imperiul Austroungar, Iugoslavia si independenta. Am stat 3 ore in Dubrovnik. Am mers mult prin orasul vechi cu un specific de oras medieval cu strazi inguste, cu nelipsita catedrala, Palatul rectorilor, turnul cu ceas, dar mai ales tarmurile cu vederea inspre mare si cetate.
Turnul cu ceas
Una din ingustele stradute
Cetatea si marea
Vegetatia mediteraniana, multi palmieri si surpriza multe pisici grase si frumoase. De la Dubrovnik am urcat spre nord spre Split mai intai pe coasta Dalmata apoi pe autostrada (bineinteles noua, la ei se poate; de remarcat ca autostrazile si din Croatia si din Slovenia sunt prevazute cu paravane contra zgomotului pentru a nu dauna locuitorilor din zona),si apoi la 100 km de Split, la Knin unde suntem cazati. Am ajuns la ora 8,30. Un hotel de tara dar mai bun ca in Muntenegru.
Ziua 4. Plecarea la 8,00 cu destinatia Split, (un oras important al coastei dalmate, considerat a fi cel mai insorit oras al Europei. Este legat si la calea ferata. Aici putem vedea ce a mai ramas din palatul lui Deocletian, un palat in forma patrata in care sunt practic cuprinse toate obiectivele turistice importante. Interesante portile vechi ale cetatii: poarta de aur, poarta de argint, poarta de fier.
Celebra statuie a lui Mestrovic: Grgur Ninski (7m)
Turnul catedralei
Cel mai mult mi-a placut piata orasului, extrem de bogata cu produse locale vandute de niste taranci ce seama uimitor cu cele pe care le mai vedem si pe la noi cateodata de nu poti sa le refuzi marfa.
Piata cu de toate
Smochinele lor sunt foarte bune si le recomand calduros, costa 20 de kuna (aproximativ 3 euro) o jumatate de kilogram. Faleza este larga ,aspectuoasa si constati ca salubritatea orasului spala caldaramul cu sampon. Vegetatie este udata in sistem israelit, picatura cu picatura, prin metri intregi de furtunase.
Faleza
Imbarcarea in autocar si hai spre Trogir.
Trogirul este un orasel micut asezat o parte pe uscat si cea mai importanta parte pe o insula. Treci un pod pietonal si te pomenesti pe insula. Este atat de mica incat intr-o jumatate de ora ai strabatut-o de la un cap la altul. Pitorescul este la el acasa, o cetate ici , o biserica mai incolo, o faleza splendida etc. Nu este de ocolit aceasta locatie.
Cetatea
Faleza
Cu autocarul esti tot timpul pe fuga, asa hai spre Sibenik. Aici am oprit si pentru masa de pranz. Sa nu uit, berea croata la halba este foarte buna. Ca si la Dubrovnik o multime de pisici isi revendica pozitia de bastinase. Puncte de atractie catedrala Sf. Iacov si fortareata Sf. Ana.
O mica stradela
Strazi inguste si faleza mare. La vreo 17 kilometri se afla cascada Krka situata intr-o zona mirifica, din pacate nu am ajuns aici, optional, desigur.
In afara programului, bonus, contra 10 euro de persoana si dupa mai multe parlamentari o luam spre Zadar. Zadarul un oras elegant, modern, dar si cu multe vestigii, o catedrala si vreo 4 biserici. Am vazut un apus de soare superb.
Apus de soare „adriatic”
Faleza
Reminiscente ale antichitatii
Foarte frumos! Si noi am fost anul asta pe un traseu similar. Puteti vedea niste poze aici: http://tinyurl.com/muntenegru-si-dubrovnik
Multumesc. Am vizionat fotografiile care mi-au intarit convingerea ca Muntenegru este o tara foarte frumoasa.
imi puteti spune va rog in ce an ati facut acest circuit. si daca puteti sa imi spuneti cu ce moneda ati mers la dvs? ati mers pe euro sau ati schimbat in kuna? urmeaza sa fac acest circuit cu omnia in septembrie si de aceeea va cer aceste detalii. multumesc.
Am fost in 2010. Am folosit euro. In Croatia am schimbat ceva in kuna. Toate platile individuale se plateau in kuna. Unele magazine acceptau cardul.