Se anuntau ceva ploi usoare, dar Szente (Sfantul) Ilie s-a gandit ca nu este cazul sa isi faca simtita prezenta. Micul dejun la hotelasul nostru seaman cu cel frantuzesc, adica modest. Cafeaua pregatita la majoritatea hotelurilor din Ungaria nu o recomand, e ceva ce seamana cu un surogat. Mancati bine, ca sa ma exprim neprotocolar, hai la drum. Tinta principala a fost stabilita ca fiind ansamblul de cladiri Godju. Eram curios sa vad cu ochii mei in ce consta disputa de acum cativa ani intre romani si maghiari. Pana sa ajungem aici am trecut pe langa cea mai mare Sinagoga (Templu) din Budapesta.
Se spune ca este cea mai mare din Europa. In drum intalnim o domnita care vorbea fluent limba romana. Intrebam de Curtile Godju, dar nu aflam nimic, tot harta e de baza. Ajungem la locul faptei si ramanem cu gura cascata, complexul este intradevar urias.Intri in el prin strada Dob si iesi pe strada Kiraly.
Meritul ungurilor este ca amintesc de Godju si in limba romana.
In brosurile lor turistice se spune ca Godju (Gozsdu, cum e scris de unguri) era de origine macedoromana. Au fost dispute romano-maghiare privind apartenenta complexului, care in mare parte este locuit. Din cate stiu nu am avut success. Daca tot veni vorba sa mentionez ca vecinii nostril au ghiduri si prospecte turistice “moca” redactate in romana. Nu am cunostinta de o reciprocitate. Dar, sa lasam politica turistica romaneasca si sa ne indreptam spre Opera, care este la doi pasi.
In trecere am dat peste concurenta lui Boreal2oo7.
Niste alpinisti utilitari. Sa nu neglijati sa vedeti o statie de metrou de pe linia galbena, cel mai vechi metrou de pe continent, dupa cel englez si mai ales sa circulati cu el.
O sa va sperie numarul mare de controlori, in special la metrou, care te controleaza si la intrare si la iesire. Mijloacele de transport din Budapesta sunt diverse si mai noi si mai vechi, dar eficiente si multe dom’le. Fiind in apropiere am vizitat si catedrala Sfantul Stefan (Szent Istvan), cea mai mare biserica din Budapesta.
Cupola se afla la 96m inaltime. Am “atacat” apoi Muzeul Cailor Ferate. Se afla destul de departe centru. Un muzeu interesant, care mi-a trezit regretul ca in Romania nu suntem capabili sa aratam ce am avut pe caile noastre ferate, incepand cu vestitele mocanite.
Am fost in trenurile regale, bine conservate si in stare de functionare. Mirare mare o gramada de ceferisti trbaluiau de zor la refacerea, curatirea, mai bine zis intretinerea lor. De unde atati ceferisti? In tot muzeul daca eram 4 platitori,iar ei peste suta. Reintorsi in oras am purces pe Insula Margareta. Am strabatut-o de la un capat la altul. Pe partea podului Margareta se lucreaza asa ca auto nu mai ajung in insula pe aceasta parte.
In schimb ajung cei care fac alergari. Au o pista speciala, dintr-un material elastic care face bine la articulatii.
Am ramas neplacut impresionat de casa veteranilor, ramasa in parasire parca.
Am trecut de turnul de apa, mica gradina zoo gradina japoneza si am urcat in fantana cantatoare. Chiar canta daca stai sub cupola centrala si canta de iti tiuie urechile.
Spre seara reintoarcere la barlog.
Sfat practic: daca stati 3 zile in Budapesta luati un tichet/permis pe toate liniile. Este convenabil ca pret si nu mai ai grija tacsarii. Nu luati City-cardul care e mai scump si oricum nu aveti timp sa beneficiati de reducerile la multimea de muzee, din cauza trecerii rapide a timpului.
