Antonie cel Mare
Sfântul Antonie sau Antonie sau Antonius ( 12 ianuarie 251 – 17 ianuarie 356) a fost un calugar crestin din Egipt, venerat înca de la moartea sa ca sfânt. El se distinge de alti sfinte pe nume Antonie, cum ar fi, prin diferite epitete ale sale si Pentru importanta sa printre Parintii desertului si pentru tot monahismul crestin de mai tarziu. Sarbatoarea sa este aniversata pe 17 ianuarie printre bisericile ortodoxe si romano-catolice si pe 22 Tobi in calendarul egiptean folosit de Biserica copta. Biografia vietii lui Antonie de catre Atanasie din Alexandria a ajutat la raspândirea conceptului de monahism crestin, in special in Europa de Vest prin traducerile sale latine. El este adesea considerat în mod eronat primul calugar crestin, dar, dupa cum biografia lui si alte surse arata clar, au fost multi asceti inaintea lui. Antonie a fost, însa, primul care a mers în pustie (aproximativ 270), ceea ce pare sa fi contribuit la renumele sau. Povestirile despre Antonie care a îndurat ispitele supranaturale în timpul sederii sale în Desertul de Est al Egiptului au inspirat subiectul adesea repetat la ispitei Sfântului Antonie în arta si literatura occidentala. Antonie este apelat împotriva bolilor infectioase, în special a bolilor de piele. În trecut, multe astfel de suferinte, inclusiv ergotismul, erizipelul si zona zoster, erau denumite focul Sfântului Antonie.
Pomenirea Sfântului Anton Sihastrul
La ceva timp dupa raspândirea crestinismului a început miscarea pusnicilor. Pustnicii erau acele persoane care se devotau lui Dumnezeu, mergeau in locuri nelocuite si pustii si îsi petreceau viata acolo rugându-se si postind. Astfel, prin voia lui Dumnezeu, ei au biruit greselile umane si au atins perfectiunea spirituala. Dupa multi ani de viata ascetica, pustnicilor li sa acordat harul de a face minuni si de a vindeca bolnavii prin rugaciuni.
Sfântul Anton Sihastrul este întemeietorul vietii ascetice si monahale. Sa nascut în satul Koma, Egipt, în anul 251, într-o familie nobiliara. Dupa moartea parintilor sai, Anton a mostenit avea lor. Odata ajuns în biseric? a ascultat porunca evanghelica, în care Isus spune: „Daca vrei sa fii desavârsit, du-te si vinde tot ce ai si da banii saracilor si vei avea bogatii în ceruri; apoi vino si urmeaza-ma.” (Mt 19,21). Fiind condus de aceasta porunca, Anton si-a vândut toate averile si-a trait în spiritul rugaciunii, al postului si al facerii de binefacere. Dupa ceva timp a parasit satul natal si a început sa locuiasca într-o pestera, unde, potrivit hagiografilor, sa luptat împotriva demonilor si diavolilor care îi apareau în mod constant în înfatisarea fiarelor salbatice. Înfruntând cu rabdare toate ispitele, sfântul a plecat într-un desert si a trait acolo complet izolat timp de 20 de ani. Devenind constienti de viata sa ascetica si retrasa, multi oameni si-au parasit casele si au plecat în desert pentru a trai viata ascetica. La cererea fratilor sai duhovnicesti, Sfântul Anton a iesit din pestera sa si a explicat oamenilor adunati regulile monahale, care au devenit ulterior ghidul pentru viata monahala. Sfântul s-a stins din viata la vârsta de 105 ani.
