Discutii aprinse despre starea vremii. Ba va ploua, ba vor fi nori si nu se va putea ajunge pe Mont Blanc. Intradevar drumul de la Cran Gevrier pana aproape de Chamonix a stat sub imperiul norilor, grosi si josi. In zona muntoasa norii dispar, cerul ramane limpede si vizibilitatea la Chamonix este superba. Grupul sub conducerea inteleapta a ghidusei (la 20 de personae exista o gratuitate) a purces sa-si cumpere bilete pentru ascensiunea cu telecabinele si ascensorul pe Aiguille du Midi la 3842m. Lume multa, dar capacitatea telecabinelor asigura un flux bun. Gica conta, adica noi, am racolat o coechipiera si am plecat la Montevers sa luam trenul cu cremaliera spre Mer de Glace. Acum sa nu credeti ca am actionat din spirit de fronda, ci pur si simplu “cucerisem” anterior Aiguille du Midi. Simpaticul trenulet care circula din jumatate in jumatate de ora ne-a dus in 20 de minute la 1913m, la baza Mer de Glace.
Priveliste superba si un soare stralucitor.
Luam o telecabina si coboram spre grota de gheata. Si de aici perspectiva este covarsitoare.
Doamnele decid sa se reintoarca la statia de cale ferata, iar eu sarmanul, incep sa cobor scarile spre grota. Sunt 420 de trepte mai usor de coborat si mai greu de urcat. Francezii au sapat in ghetar un tunel si l-au impodobit cu ceva statui din materialul existent, adica din gheata. Nu este mare scofala, poate mai interesante sunt hotelurile de gheata, precum cel pe care il avem si noi la Balea.
N-am scapat de chinezi nici aici. Ceea ce m-a dat peste cap a fost evolutia marimii celui mai mare ghetar din Franta. Camarazi, nu este de glumit, incalzirea globala sau alte fenomene scapate din mana au condus la reducerea ghetarului in numai 30 de ani la un volum de neimaginat.
De felul meu sunt un ecologist convins (nu rup flori pe munte, nu disloc pietre, culeg gunoaiele,etc), dar ce am vazut aici m-a cutremurat din temelie.
La reintoarcerea in Romania am auzit pledoaria Papei cu privire la incalzirea globala. O pozitie mai mult decat corecta. In acelasi timp am auzit si reactia unui pretendent la fotoliul de presedinte al SUA. Am ramas bouche bee. Asta, probabil, pentru ca pretentendul era un Busch. Cu asemenea oameni planeta se duce de rapa.
Ne-am reintors in Chamonix si am plecat spre Geneva. Aici grupul a facut o recunoastere fugara a zonei, in timp ce noi ne-am dus prin locurile neatinse in alte excursii. Bucurestenii cunosc crisma „La piciorul porcului” , credeti ca locuitorii Genevei, nu stiu de aceasta crisma? „Stie, ma, stie, crezi tu ca nu stie?”
Cineva a facut celebru cuvantul “ghinion”, intradevar grupul a avut ghinion, arteziana nu functiona. Aceasta era in fapt punctul forte al vizitei. Am fost de cinci sau sase ori la Geneva, de doua ori arteziana nu a functionat in intervalul orar cand m-am aflat pe malul lacului Leman. In principiu Jetul de apa ce ajunge la 140m functioneaza din mai pana in septembrie, toata ziua, noaptea nu. Probabil ca mai sunt si deficiente, aici fiind zona francofona. Ne reintoarcem in Franta pentru a bifa celalalt optional si anume vizita la Annecy. Mi-a facut placere sa ma reintorc in acest cochet orasel. Ciudat nu prea erau flori, altadata acestea impodobeau podurile si terasele. Aici este interesant de vazut castelul ce domina localitatea si Palais de l’Ile.
Trebuie sa aveti in vedere ora maxima, care ar fi cam 17, pentru a patrunde in edificii. Vasele de croaziera asteptau turistii pentru a le oferi o plimbare pe lac si o masa buna, grupul Omnia Turism s-a reintors la Cran Gevrier pentru odihna.
