Pe 1 octombrie se aniverseaza ziua varstnicilor. Ce sa faca un cuplu cu 47 de ani la activ in aceasta zi? Sa mearga in excursie, evident. Asa ca mi-am luat consoarta si hai in Delta. Cum Delta este la doi pasi de orice bucurestean am patruns in Parcul Natural Vacaresti, parc ce se doreste a fi o mini delta in plin oras. Pe teritoriul actual al parcului se dorea a fi lacul Vacaresti. Lacul nu se realiza pentru o folosinta energetica ci pentru o noua rezerva de apa a capitalei. Se facea o legatura cu lacul de la Mihailesti. Nodul hidrotenergetic Mihailesti este este singura realizare din mult dorita legatura intre Bucuresti si Dunare. Soarta realizarii celor cinci noduri a fost plina de suspans. Se zice ca la prezentarea proiectului in Comitetul Politic Executiv al PCR, ministrul apelor tovarasul Ion Iliescu s-ar fi opus declarand ca proiectul este o ineptie. Ceausescu a intrerupt sedinta din varii motive si l-a retinut numai pe Iliescu. Ce au discutat cei doi numai unul mai stie. Cert este ca tovarasul Iliescu a fost indepartat din functia de ministru/ sef al Consiliului National al Apelor. Nicolae Ceausescu isi dorea sa realizeze acest canal Bucuresti Dunare si fiind un tip orgolios si-a impus opinia. Nu stiu cum se face dar chestia asta cu orgoliile este valabila si astazi , a inceput cu presedintele Basescu si a continuat cu presedintele Iohannis. Tot ce spun ei este corect, ce spun ceilalti sunt prostii. Dar, sa revenim la oile noastre. Ceausescu a demarat proiectul ,care s-a realizat pana in decembrie ’89 in proportie de vreo 80%. S-a instalat la conducere domnul Iliescu si una din masurile rele pe car le-a luat a fost sistarea lucrarilor, asa ca si lacul Vacaresti a ramas doar in istorie. Poate ca initial Iliescu a avut dreptate sa fie contra acestui proiect, dar dupa ce s-au realizat majoritatea lucrarilor si echipamentelor este clar ca a fost luata o decizie bazata pe orgoliu.
Pentru a ajunge la intrarea in Parcul Natural Vacaresti mergi pe strada pararela cu cheiul Dambovitei spre blocurile turn construite pe fostul amplasament al stadionului Abatorul. Ghid sunt vestitele de acum “picturi” de pe gardul inconjurator.
Blocurile sunt frumusele si au si garaje la parter. Pentru cei interesati am observat ca mai sunt apartamente de vanzare.
Urci niste trepte si ajungi pe marginea lacului. Marginea este betonata complet si practice este singura lucrare care a ramas de-a lungul timpului. Timpul, bineinteles, ca si-a spus cuvantul si printre placile de beton au crescut copacei.
Coboram pe fundul lacului si intram pe o alee destul de larga, apoi gasim niste indicatoare si o luam pe banda albastra, de fapt pe sageata albastra. Mergi pe niste mici potecute ,prin iarba sau stuf, si la un moment dat ajungi la o rascruce. Am trecut si pe la vizuina vidrei. Din nefericire nu era acasa. Noi am luat-o pe poteca prin stuf si nu am regretat. Tot speram sa vedem laculete formate cu pasaretul corespunzator. Trecem vreo doua podete si ajungem la un observator. Urci pe scara de lemn, scara care nu stiu daca va mai rezista mult timp, si de la inaltimea platformei observi in departare cateva lacuri.
Se vad si pasarelele.
Este indicat sa aveti la voi un binoclu. In continuare poteca mai trece pe langa un lac si apoi iese la digul dinspre hotelul Negoita.
La intoarcere am mers pe la baza digului o mare portiune de drum. Nu va recomand acest drum. Cel mai bine va reintoarceti pe unde ati venit. Plimbarea a durat vreo doua ore.
Nu folositi intrarile dinspre Piata Sudului. Drumurile/potecile sunt pline de gunoaie.
In acest parc natural nu veti gasi cosuri de gunoi, banci de odihna, grupuri sanitare si tonete cu diverse produse si bauturi. Aleile nu sunt asfaltate. Se doreste a fi ceva cat mai aproape de natura. Se pare ca sunt multi pesti prin lacuri si unii practica pescuitul mai mult sau mai putin legal. Nu mergeti pe timp ploios si nici imediat dupa ploaie, s-ar putea ca potecile sa fie inundate.
