ST. MALO – 5 OCTOMBRIE
5 Octombrie a fost zi grea. Grea pentru ca la St. Malo am fost cu rucsacii in spinare. Dimineata devreme ne aflam in gara Montparnasse. De aici pleaca o gramada de TGV-uri. Sunt unul langa altul. TGV-ul nostru merge fuga, fuga pana la Rennes. De aici pana la St. Malo are mers de Regio, adica de personal, dar personal francez. In St.Malo nu ne-am propus sa stam prea mult, intrucat cazarea era asigurata in Rennes. Ne-am facut o imagine asupra aceea ce inseamna acest oras. Din cele cititite in tinerete ramasesem cu impresia ca este un refugiu al corsarilor francezi. Au fost si cateva filme cu celebrul Surcouf. Asa ca fara sa luam trenuletul (practic toate orasele franceze au in dotare un astfel de trenulet), am luat-o la trap de la gara spre ocean.
Am dat un ocol bazinului portuar Duquay Trouin, zona comerciala navala, si am iesit pe Grande Plage. Aici am intalnit si unul din drumurile turistice pietonale ce strabat Franta si anume GR 34. Plaja este imensa ca lungime si destul de lata. Pe lungimea plajei se afla piloni din lemn pentru ocrotirea falezei in timpul mareelor. Se zice ca diferenta de nivel intre mareea joasa si cea inalta depaseste curent 1om. Noi nu am avut ocazia sa vedem plaja napadita de apele oceanului. Exista un orar oficial al mareelor ce trebuie respectat cu strictete daca nu vrei sa ai necazuri. Plaja are nisip fin, e drept, dar nisipul este ud pentru ca nu are timp sa se usuce. Si temperaturile nu sunt atat de ridicate. Mi-a venit in gand ce avantaj avem noi la Marea Neagra si nu-l fructificam corespunzator (apropo de coasta dintre Saturn si Mangalia, de ex.).
La capatul plajei se zares niste forturi care pot fi vizitate in timpul mareei joase. Cel mai important este Fortul National.
Intalnim si castelul ducal care astazi este Hotel de Ville, adica primaria. Cred ca e una din cele mai ciudate locatii pentru o primarie. Nu era pic de agitatie.
Am intrat putin si in Intra-Muros, cetatea propriu-zisa.
Am mers pe langa zidurile cetatii si bazinul Vauban si am dat de capitania portului.
Am vazut cel mai ciudat pod ce acopera trecerea din bazinele interioare spre ocean. Podul nu se ridica ca in alte parti, ci se translateaza.
Am mers apoi pe langa bazinul Bouvet si dupa ce am facut turul bazinelor am ajuns din nou la gara. St. Malo are inca multe locuri care merita sa fie vizitate. Printe ele se numara Catedrala, forturile, turnul Solidor, stancile sculptate, etc. Pentru energeticieni este un punct de oprire necesar si anume centrala hidroelectrica ce foloseste forta mareelor. Sunt raritati in lumea producatorilor de energie electrica. Daca vom avea posibilitatea vom reveni in acest colt al Bretagniei.Urmeaza Rennes.
