Regele zaharului din România
În spatiul românesc se discuta un fapt incredibil, disparitia fabricilor de zahar din România. Se zice ca au fost cumparate pe nimic si nu au mai fost retehnologizate si asa au pierdut competitia cu fabricile de zahar din alte colturi ale lumii. Noi, armenii trebuie sa ne aducem aminte de „Regele zaharului din România”, domnul Harutiun Frenkian. Au fost scrise materiale despre viata lui Harutiun Frenkian si a fabricilor de zahar din România care au aparut de-a lungul timpului în revista Ararat 6/2000, adevarul.ro,aradon.ro,araratonline, mandri.ro,ziuaconstanta.ro, primariachitila.ro, facebook Uniunea Armenilor Timisoara si altele. Sa nu uitam rândurile scrise de Varujan Vosganian în “Cartea soaptelor” si filmul documentar “Când moartea întârzie sa apara” (povestea lui Harutiun Fringhian), regizor Armine Vosganian. S-ar zice ca nu ar mai fi nimic de spus despre armeanul si mai ales omul Harutiun Fringhian. Ce am mai aflat?
În 1925, biserica armeana din Chisinau a fost reparata cu contributia nemijlocita a armeanului Harutiun Frenkian, „regele zaharului din România”, care a alocat în acest sens o suma de 50 000 lei.
Potrivit lui Ovanes Hrant Actarian (n.1885, Istanbul; d. 1959, Bucuresti) industrias si patriot armean din România, Harutiun Frînghian (Frenkian) l-a adapostit si i-a gasit de lucru la fabrica de zahar din Ruse. Ulterior , în timpul primului razboi mondial (1914-1916), Hrant Actarian este transferat de patron în România, la fabrica de zahar din Roman, Sascut, iar dupa razboi s-a mutat la fabrica de zahar din Giurgiu. Ar rezulta ca Harutiun Frenkian, pe lânga faptul ca a construit fabricile de zahar de la Chitila, Timisoara si Arad a detinut/cumparat si alte fabrici de zahar în România si Bulgaria. Personal, nu am gasit date concrete care sa confirme cele de mai sus. Asta nu înseamna ca nu ar fi adevarate. Bulgarii nu fac referire la existenta unei fabrici de zahar la Ruse. La Giurgiu a existat o fabrica de zahar dar nu am gasit elemente care sa conduca la faptul ca Harutiun Frenkian a fost proprietarul ei. Cert este faptul ca aceasta fabrica era singura din România care producea sare da lamâie. Din istoricul fabricilor de zahar de la Roman si Sascut nu rezulta , de asemenea, daca au fost în proprietatea lui Harutiun Frenkian. Subliniez faptul lipsesc din istoric date dintre anii 1900-1930.
O certitudine ar fi faptul ca Harutiun Frenkian în drumul sau spre munti la stâna lui Nicolae Filimon s-a oprit o noapte la casa unor armeni din Vidra, bunicii mei Matilda si Vartan Lazarovici. Acestia erau cunoscuti negustorilor din Focsani si Bucuresti caci de aici aprovizionau cu marfa mica lor pravalie sateasca. Au fost dupa stiinta mea primii negustori armeni dintr-un sat/comuna din România.
