Baroneasa Cox cu privire la curatarea etnica a armenilor din Artsakh
TEXT INTEGRAL
Baroneasa Cox, Christian Solidarity International alerteaza FM britanic cu privire la curatarea etnica a armenilor din Artsakh
Dr. John Eibner, presedintele Christian Solidarity International (CSI), a semnat o scrisoare comuna cu baroneasa Cox si alti oficiali internationali în care o avertizeaza pe ministrul de externe britanic Liz Truss cu privire la tulburarile din Nagorno-Karabakh, spunând partial: „Este posibil sa fim în prapastia uneia. dintre cele mai grave acte de epurare etnica din regiunea Caucaz dintr-un secol.”
Scrisoarea comuna merge mai departe si afirma ca „Azerbaijanul si-a exprimat clar intentia de a sterge tot ce este armean, fie cimitire, biserici sau oameni, de pe teritoriul aflat sub controlul sau. Si cu atât Rusia, cât si comunitatea internationala preocupate de invazia rusa a Ucrainei, acum testeaza în mod clar apele pentru a vedea cât de multa agresiune poate scapa”. De asemenea, îl îndeamna pe ministrul de externe britanic sa „abordeze aceasta problema cu guvernul azer la cele mai înalte niveluri si sa afirme public ca nu veti accepta nicio încalcare a dreptului armenilor din Nagorno Karabakh de a trai în siguranta în patria lor si de a-si determina. propriul viitor politic.”
Mai jos este scrisoarea integrala:
Draga Liz, Va scriem cu alarma despre actiunile agresive recente ale Guvernului Azerbaidjan fata de populatia armeana din Nagorno Karabakh. Suntem profund îngrijorati de faptul ca dictatura de la Baku va profita de invazia dezastruoasa si agresiva a Ucrainei de catre Rusia pentru a finaliza cucerirea mult intentionata si curatarea etnica a Nagorno Karabakh. Sunt sigur ca veti fi de acord cu mine ca este important ca guvernul Majestatii Sale si întreaga comunitate internationala sa aplice aceleasi principii si standarde tuturor actelor de agresiune împotriva civililor nevinovati oriunde si oricând au loc astfel de acte odioase.
La 24 martie, fortele azere au profitat de un decalaj în prezenta rusa de mentinere a pacii în Nagorno Karabakh, au trecut „linia de contact” si au ocupat satul Parukh din regiunea Askeran. Întreaga populatie armeana a satului a fost nevoita sa fuga.
Daca nu exista un raspuns international puternic la aceasta agresiune, Azerbaidjanul ar putea fi încurajat sa încerce sa cuprinda mai mult teritoriu sau chiar sa invadeze întreaga regiune. În prezent, o mica misiune rusa de mentinere a pacii este singura forta care separa aparatorii armeni locali de armata azera care înconjoara.
Cucerirea si ocuparea lui Parukh au urmat unei perioade de 16 zile în care Azerbaidjanul a întrerupt armenilor din Karabakh de la aprovizionarea cu combustibil. Conducta principala care aducea gaze catre armenii din Karabakh a fost „avariata” într-o zona aflata sub ocupatie azera. Timp de zece zile, autoritatile azere au refuzat sa-l repare. În cele din urma, au facut-o pe 18 martie, doar pentru ca gazul sa fie întrerupt din nou prompt. Aceasta întrerupere a combustibilului a fortat multe scoli, spitale si brutarii sa nu mai functioneze si a privat zeci de mii de armeni de caldura si electricitate în frigul iernii.
Sub Uniunea Sovietica, Nagorno Karabakh era o regiune autonoma în cadrul Republicii Socialiste Sovietice Azerbaidjan. Populatia sa era în mare parte armeana, asa cum fusese de secole. Dupa destramarea Uniunii Sovietice, oamenii din Nagorno Karabakh au votat pentru independenta. Azerbaidjanul a raspuns trimitând o forta militara si încercând sa curete etnic regiunea. Cu ajutorul Republicii Armenia, armenii din Nagorno Karabakh au rezistat cu succes asaltului azer si si-au înfiintat propria republica independenta în Nagorno Karabakh, desi una nerecunoscuta de comunitatea internationala. Între timp, sutele de mii de armeni care traiau în orasele din Azerbaidjan au fost fortati sa-si paraseasca casele de o serie de pogromuri criminale.
În 2009, ca parte a procesului de pace convocat de Grupul de la Minsk al OSCE, atât Armenia, cât si Azerbaidjan „si-au reafirmat angajamentul de a lucra intens pentru a rezolva problemele ramase, pentru a ajunge la un acord bazat, în special, pe principiile Helsinki. Actul final de neutilizare a fortei sau amenintarea cu forta, integritatea teritoriala si egalitatea în drepturi si autodeterminarea popoarelor.”
Cu toate acestea, în septembrie 2020, presedintele Azerbaidjanului, Ilham Aliyev, a renuntat la acest angajament de a nu folosi forta si a lansat o invazie pe scara larga a Nagorno Karabakh. În 44 de zile de razboi, mii de armeni au fost ucisi, centrele populatiei civile au fost bombardate în mod repetat si 100.000 de armeni au fugit din casele lor. Acei civili armeni suficient de nefericiti pentru a fi prinsi în urma au fost luati ostatici, torturati si chiar ucisi extrajudiciar de fortele azere.
Când un acord de încetare a focului intermediat de Rusia a pus capat razboiului de cucerire al Azerbaidjanului la 9 noiembrie, Aliyev s-a laudat ca „Am dovedit ca a existat o solutie militara” pentru conflict. Pentru a-si celebra victoria, Azerbaidjan a creat un muzeu de razboi în Baku, care a fost decorat cu castile soldatilor armeni ucisi în razboi si a prezentat sculpturi de ceara dezumanizante ale soldatilor armeni cu trasaturi faciale exagerate.
Acordul de încetare a focului a predat o mare parte din Nagorno Karabakh Azerbaidjanului, a smuls aproximativ 50.000 de armeni din casele lor si a fortat Republica Armenia sa-si retraga fortele militare din regiune, lasând armenii ramasi dependenti în totalitate de o forta rusa de mentinere a pacii de 2.000 de membri. Siguranta. De atunci, Azerbaidjanul a refuzat sa predea mai mult de 70 de prizonieri armeni, a organizat procese spectacol complet nedrepte si perverse, care ofenseaza chiar si cele mai elementare elemente fundamentale ale drepturilor omului si a atacat în mod repetat trupele si civilii armeni în Nagorno Karabakh si chiar Republica Armena. potrivit. De asemenea, a demolat sau profanat mai multe biserici si cimitire armene si a anuntat planuri de „înlaturare” inscriptiilor armenesti din siturile de patrimoniu armeane din portiunile din Nagorno Karabakh aflate sub controlul sau.
Azerbaidjanul a adoptat în mod explicit o „solutie militara” pentru acest conflict. Si-a exprimat clar intentia de a sterge tot ce este armean, fie cimitire, biserici sau oameni, de pe teritoriul aflat sub controlul sau. Si cu atât Rusia, cât si comunitatea internationala preocupate de invazia rusa a Ucrainei, acum testeaza în mod clar apele pentru a vedea cât de multa agresiune poate scapa.
S-ar putea sa ne aflam în prapastia unuia dintre cele mai grave acte de epurare etnica din regiunea Caucaz dintr-un secol. Distrugerea vechii comunitati armene din Nagorno Karabakh ar fi un dezastru umanitar, o pierdere incalculabila pentru umanitate si un precedent înfiorator pentru alti autoritari din regiune aplecati sa consolideze puterea asupra regiunilor disputate prin forta.
Va îndemnam sa discutati aceasta chestiune cu guvernul azer la cele mai înalte niveluri si sa afirmati public ca nu veti accepta nicio încalcare a dreptului armenilor din Nagorno Karabakh de a trai în siguranta în patria lor si de a-si determina propriul viitor politic, deoarece a declarat în Principiile de la Madrid din 1997.
Cu stima,
Baronesa Cox
Lord Green din Deddington
Dr. John Eibner
Lord Alton din Liverpool
Feryal Clark MP
Centrul pentru Informare si Consiliere Armena (CAIA)
Sursa+foto:armradio.arm
