Dupa un mic dejun slabut la Sunny Beach, am luat calea Plovdivului. Acest oras este cunoscut sub numele de „orasul celor sapte coline”. In fapt el este asezat pe sapte dealuri ca vestita Roma sau binecunoscutul oras romanesc Iasi. In 2019 va fi una din capitalele culturale ale Europei.
Plovdivul este un oras stravechic intemeiat de traci peste care au venit grecii si romanii. Vestigiile se vad si astazi, iar bulgarii le pretuiesc cum se cuvine. Un bulevard larg strabate centrul orasului, dar nu e numai larg este si lung. Si foarte important este pietonal.
Multe magazine apartinand unor firme mai mult sau mai putin cunoscute isi au locatia pe bulevard. Evident ca si restaurantele sunt la ele acasa si ca si la noi sunt pline. Ca tot am ajuns la „haleala” am mancat niste placinte cu branza si un fel de gogosi foarte bune. Pretul mai mult decat rezonabil. Intr-o piateta veselie mare, copiii isi prezentau productiile pe o scena si cu cozonaci amplasati pe marginile unei fantane cu diametru de 5-6 metri.
ds
La dus erau cozonaci, la intors nici urma. Am dat de stadionul roman bine conservat , cica ar fi putut gazdui 30.000 de persoane si asta la nivelul secolului 2. Azi nu mai realizezi maretia constructiei.
In imediata apropiere moscheea orasului, Djumaya, renovata cu ceva fonduri europene.
Pana sa intervina pazitorii locasului, romanii nostri patrunsesera incaltati in moschee.
Sacrilegiu din punct de vedere musulman. Ca la orice moschee ce se respecta era o incapere pentru spalat talpile picioarelor si bineinteles cunoscutele WC-uri turcesti.
Pe una din coline se afla amfiteatrul construit in timpul imparatului Traian. Se spune ca puteau vedea luptele gladiatorilor circa 6000 de oameni. Azi, dupa refacerea din 1981, se mai utilizeaza pentru spectacole de teatru in aer liber avand 3500 locuri.
Am mai putut vedea Biserica Sveta Bogodoritza (Fecioara Maria) la care ajungi urcand mai multe scari, loc de perelinaj pe 15 august.
Nu am fost in orasul vechi, nu am vazut Bazilica mica si nici Biserica Sf.Constantin si Elena, obiective considerate de localnici ca de neratat. Noi si ghidul le-am ratat din nefericire. Oricum mai sunt multe de descoperit in Plovdiv.
Cum calatorului ii sta bine cu drumul am plecat spre Manastirea Rila, cale lunga sa-ti ajunga. Mi-a placut sa revad aceasta manastire si pe calugarul de 2m inaltime. Una din cele mai frumoase si elegante manastiri din lume.
Merita sa va opriti aici. In zidurile groase ale manastirii sunt 300 de chilii.
Am asistat un pic si la slujba. Manastirea Rila este cea mai mare manastie ortodoxa din Bulgaria. Am fotografiat o „martenitza”.
Mai vazusem si la Nessebar chestia asta si am aflat ca a patruns si in Romania. Ceva asemanator cu lacatele de pe poduri. Martenitza are traditie pagana, snurul martisorului alb si rosu simbolizeaza venirea primaverii, iar bulgarii au traditia ca la vederea primei berze sau primului copac inflorit sa agate snurul in ramurile unui pom. Cica asa se indeplinesc toate dorintele. Cum s-a tradus asta la romani? Dumnezeu stie.
Pe repede inainte plecam spre Bansko. Bansko este un orasel, statiune turistica, in special pentru sporturile de iarna, bine cunoscuta si romanilor care vin in numar mare aici.
Situata la circa 1000m altitudine la poalele muntilor Pirini, dispune de 75 km de partii amenajate, unele plecand de la o inaltime de 2600 m. Hoteluri si pensiuni la tot pasul si se mai construiesc. Am gasit o mica cofetarie de familie cu prajituri excelente.
A inceput sa se insereze, asa ca am plecat spre Sofia si pe la 22h30 eram la hotel.
