Astazi va fi ultima zi prin Elvetia. Inainte, insa, facem un popas pe malul lacului Como.
Zona este superba, dar italienii le au si ei pe ale lor, asa ca impresia artistica a fost estompata de lipsa toaletelor din parcul central. De fapt toalete existau, dar erau inchise. De ce oare? Nu stim raspunsul. Am vazut un temple inchinat memoriei lui Volta, inventatorul pilelor.
Nu e vorba de cunoscutele pile, cunostinte, etc. ci de pilele electrice, utilizate azi pe scara larga. Ne indreptam spre cele mai celebre statiuni montane din lume, St. Moritz si Davos. In trecere vedem si lacul Lugano.
St. Moritz are intr-un an mai mult de 300 de zile insorite. Aici se vorbeste germana, italiana si retoromana. Statiunea este vestita in lume pentru faptul ca aici se practica sporturi de iarna. Au “’tot ce le trebuie’’, vorba ghidei. Se poate spune, fara a gresi, ca aici a fost leaganul turismului de iarna montan. Aici au avut loc doua Olimpiade de iarna si ca sa vedeti ca este in contiuare cautata in 2017 va organiza pentru a cincea oara Campionatele mondiale de ski. Vara, insa, statiunea nu m-a impresionat, parea chiar parasita.
Davos ,desi, in sine este o statiune pentru sporturile de iarna, este renumita prin faptul ca aici se desfasoara Forumul Economic Mondial. Nu am ramas impresionat. In zilele lui iunie parea chiar modesta. Sigur este o impresie pur subiectiva.
Drumul alpin pana la aceste statiuni este magnific. Nu poate fi descris in cuvinte. Neaparat trebuie sa-l vezi cu ochii tai. Am atins si doua pass-uri: „Flüelapass” 2383m, „Julierpass” 2284m. Am vazut si o marmota.
Am parasit cu regret Elvetia si am trecut in Liechtenstein, la Vaduz.
De aici am oprit in Austria la Bludenz pentru somn.
