–
Posted on iulie 17, 2010Posted in: CALATORII
Data viitoare cand o sa mai aud pelerini care spun ca in fiecare dimineata abia asteptau sa mearga, o sa le spun exact ceea ce cred: ca sunt niste mincinosi si niste prefacuti, ca macar o zi au zis ca nu au chef sa mai faca un pas…
Cum ziceam, de dimineata nu aveam nici cel mai vag chef de a pleca. Stiam ca ne asteapta o etapa de 30 de kilometri, cu denivelari serioase, cu o lipsa acuta de baruri si locante pe drum si o sosire intr-o localitate cu 2000 de oameni, mai mica decat satele de la noi.
Spre surprinderea mea, dupa primele contracturi la gambe (obisnuite pentru primii 5-6 km), drumul urca pe niste dealuri, indepartandu-se de ocean si lasand locul unor paduri dese si unor localitati de 5-6, maxim 10 case, toate cu denumiri impozante, pe care sunt curios daca le pot vedea pe Google Earth…
Un peisaj de basm, cu vai si dealuri verzi, in care hobbitii isi desfasurau activitatile agrare zilnice, reverie neintrerupta de zgomotul masinilor sau al tractoarelor. Cateva suiri pe poteci forestiere si, fara sa ne dam seama, cel mai important urcus al zilei s-a si terminat.
Mai mergem un pic si gasim barul La Curva, barul gasit in toate ghidurile drept singurul loc unde poti sa mananci si sa bei in toata etapa. Inca 5 kilometri si suntem la destinatia de astazi, la Lourenza, loc important de pe vremea cand anii aveau trei cifre, cu o manastire din anul 969 si cu un sarcofag al unui sfant din secolul patru, pe cand sfintii erau intr-adevar sfinti…
Maine mergem pana la Abadin, trecem prin alt oras sfant acu multi ani, Mondanedo, unde e o catedrala si e si scurta etapa, doar 23 de kilometri, toti in urcare ce-i drept…
Ultreia!
Pentru detalii si un planning intrati aici.
Material transmis de “Junioru”
About junioru
Comments Closed