ZIUA 12. SANTANDER – SANTILLANA DEL MAR

Inca o etapa lunga (aproape 40 km) si foarte mult mers pe asfalt. Gleznele incep usor, usor sa isi faca auzit glasul si sa fie din ce in ce mai greu sa parcurgem etape pe drum betonat.
Din Santander drumul merge pe langa un drum national destul de putin circulat sambata la ora 7, dar totusi e destul de neplacut. Vremea tine cu noi, e innorat, temperatura e de vreo 25-27 de grade, dar vantul nu bate deloc. E zapuseala, denivelarile sunt micute, dar deja am baut trei litri de apa si am si transpirat… Devine tot mai neplacut sa mergem… La capatul unei strazi care nu duce aparent nicaieri, intr-o vale, am gasit o masina din care se vinde inghetata. Clar pe Camino gasim semne…
Drumul continua in acelasi stil si, la un moment, dat nimerim pe marginea unui drum unde se desfasoara un raliu. Trecem pe langa el si in zare se zareste un combinat chimic, Solvay, de unde mai sunt inca vreo 7 km pana in Santillana. Dar cat de lung e drumul pana la combinat, mergem aproape o ora si jumatate pana ajungem langa el, pe un drum construit special pentru o aductiune de apa destinata combinatului. Schimb tricoul – o premiera pe acest drum, mai bem inca cativa litri de apa si, intr-un final ajungem la urcarea lunga spre Santillana.
Sosim in oras la ora 15.30, mult mai bine decat ne asteptam, mai ales in conditiile meteo date. Asta e bine, pentru ca orasul are multe de aratat vizitatorilor, de la hoteluri ieftine in case vechi, adevarate muzee, pana la cladiri medievale ridicate in secolele 14 – 15 si, la 3 km de mers pe jos se gasesc pesterile din Altamira. Din pacate cu un program ingrozitor, ceea ce e frustrant in prima faza, dar decidem in urma unui consiliu familial in jurul unei beri si al unei ciorbe de fasole cu carnati ca ne vom intoarce si vom sta mai mult aici.
Maine mergem vreo 20 km pana la Comillas, alt oras frumos, asa zice ghidul si pe un drum interesant, poate fara asfalt…
Ultreia!

Pentru detalii si un planning intrati aici.

 Material transmis de “Junioru”