VETERANUL1 PE TRANSALPINA SI TRANSFAGARASAN CU MAREEA

Excursia am efectuat-o in perioada 20-22 iunie a.c., dar din motive mai mult subiective am intarziat cu relatarea faptelor. De mai multi ani am renuntat la condus automobilul. Am vandut cele doua masini din dotare si am trecut pe tren si autocar in special. Sigur ca in Romania faptul ca nu ai masina constituie un mare impiediment din cauza amatorismului care inca domina traficul auto. Asa ca am profitat de oferta Mareea pentru a-mi duce consoarta pe Transalpina. Pot spune ca oferta acestei agentii de turism este mai mult decat convenabila din punct de vedere al pretului si a conditilor de cazare, masa si transport. Dimineata de 20 iunie
la ora 7 (ora mai mult decat rezonabila) ne-a plasat in fata restaurantului Cina in asteptarea autocarului. Un grup relativ mic se agita fara folos in asteptarea autocarului care sa vezi minune nu mai sosea. De fapt autocarul astepta bine mersi in fata Palatului Regal. Vinovatia apartinea unei constructii ocazionale din Piata Palatului si mai ales a ghidului care nu a semnalat la timp aceasta abatare de la program. Practic a fost singura scapare organizatorica a ghidului, un tip comunicativ si relativ bine informat, profesor de muzica dupa cum declara. Conducatorul auto a fost un domn prezentabil destul de tanar care s-a adaptat economiei de piata si a trecut de la profesia de economist la cea de conducator auto. Pe la 7h 30 plecam, intram pe autostrada, facem o oprire pe la kilometrul 80, continuam spre Pitesti, mergem spre Manastirea Hurezi cu o oprire la Popasul Topologul. Opriri necesare din punct de vedere fiziologic avand in vedere ca grupul de excursionisti era alcatuit in proportie de 90% din veterani. Unul dintre veterani avea 86 de ani, dar erau si altii trecuti de 80. Sotia si cu mine faceam parte din grupul veteranilor juniori. Ajungem la manastire unde o maica ne explica cu lux de amanunte istoria locului si a lacasului de cult.

La intrarea in manastire sunt tarabe cu produse diverse. Nu va recomand sa cumparati serbet de la acesti
localnici. Este destul de scump si nu e bine preparat, zaharul nefiind dizolvat in compozitie. Cum calatorului ii sta bine cu drumul plecam spre Novaci si Ranca. Intram pe Transalpina si un panou ne informeaza ca drumul este inchis circulatiei auto. Autoturismele circulau de zor in ambele sensuri atunci noi cu autocarul ce era sa facem sa ne oprim!? Nici gand. Si incet, incet pe serpentine, pe o sosea bine asfaltata ajungem la hotelul NT din statiunea Ranca. Un hotel cotat cu patru stele si foarte confortabil cu spatiu mare in camera si un grup sanitar urias.

Suntem invitati la masa de pranz si apoi trecem la program de voie prin statiune. Statiune mai mult cu numele decat in fapt. Zona este prielnica turismului, dar mai sunt atatea lucruri de facut incat nu cred ca in urmatorii 10 ani va ajunge sa fie intradevar statiune. Prin Ranca, batea vantul, nici tipenie de turisti (afara de noi, bineinteles). Multe cladiri, sa zicem vile, in diferite stadii de constructie. Foarte multe de vanzare. Cei de la hotel spuneau, insa, ca la sfarsit de saptamana si in vacante nu gasesti loc fara rezervare prealabila. Asa o fi spre binele lor acelora cara au investit in zona. Trecem si la masa de seara. Mancare buna in cantitate suficienta si cu bere oferita gratuit de gazde. Am dezlegat si misterul referitor la numel hotelului. Ce inseamna NT? Este prescurtarea numelui patronului, adica Nicu Turbatu. Simpatic,nu?

A doua zi vreme superba ne asteapta. Luam micul dejun si la drum. Serpentinele ne insotesc aproape
pe tot traseul de la Ranca pana la Obarsia Lotrului. Soseaua foarte buna, insa nu are parapeti, marcaje, etc. Nu ar mai fi mult de lucru. Se zice ca aceasta sosea, care probabil stiti ca se mai cheama si Drumul Regelui (nu intru in detalii), a fost realizata fara avizele legale si ca chiar nu ar trebui sa se circule pe ea. Organele nu erau prezente pe traseu, circulatia auto fiind destul de redusa. In pasul Urdele facem o bine meritata oprire. Aici un talcioc este in curs de realizare. Vizibilitate cat cuprinde. Locuri de parcare nu sunt, asa ca, cei cu tarabele au pus mana de la mana si au tocmit niste flacai sa execute o zona de refugiu mai marisoara sa aiba automobilistii unde opri fara pericol de ingustare a drumului. Pasul Urdele este o locatie incomoda pentru drumetii care fac Parangul fara cort. Traseu extrem de lung, desi nu dificil, de la Salvamont Parang pana la Ranca. Si cand eram tanar l-am evitat preferand sa cobor la Obarsia Lotrului. Daca ai noroc de vreme buna nu vei regreta ca te afli aici in Pasul Urdele.

Timpul trece si cu regret o luam din loc spre coada lacului Vidra. Am remarcat ca ciobanii s-au desteptat si din loc in loc pe aceasta coborare au organizat locuri unde se pot degusta produse naturiste pregatite de ciobanitele lor. La coada lacului, surpriza, apa din lac a ajuns la cota maxima, un lucru destul de rar intamplat
in exploatarile hidro.

Grupul decide ca nu este cazul sa mai oprim in Sebes si o intindem direct spre Alba Iulia. La Alba o caldura sufocanta. Ne oprim sa ciugulim ceva la una din numeroasele carciumioare si apoi hai hui prin cetate. Nu insist asupra descrierii cetatii, dar fara doar si poate, aceasta rivalizeaza cu marile locuri istorice din Franta (cetati de tip Vauban). Cetatea este in mare parte in refacere. Nu ar mai fi mult de lucru. Obiectivul din punct de vedere turistic merita efortul financiar depus de autoritati.

O luam din loc si ne indreptam spre Ocna Sibiului. O statiune micuta dar cu afluenta de vizitatori si amatori de baie chiar la ora tarzie cand am ajuns acolo.

Vazut, placut, hai la hotel. La marginea Sibiului in apropierea aeroportului ne astepta hotelul Ana. Servim si aici o cina buna cu adaos de carafe de vin din partea hotelului. Conditiile de cazare foarte bune. Dimineata dupa micul dejun plecam spre Sibiu.

La imbarcare era cat pe aici sa trec pe motocicleta.

Sibiul este un oras cunoscut in care am fost lasati in pace de sibienii pacifisti. Am remarcat emblemele de pe cladirea arhivei.

Daca am terminat cu Sibiul, hai pe Transfagarasan. La intrarea in traseu un panou ne avertizeaza a drumul este inchis circulatiei, dar cui ii pasa? Cu toate fortele inainte. Oprirea traditionala la Balea Cascada si apoi pe serpentine la Balea Lac. Timp admirabil. Ne oprim pentru fotografii si mici plimbari in jurul lacului. Vremea
incepe sa se strice. Apare ceata. Incepem coborarea pe serpentinele transfagarasanului.

Pe la coada lacului Vidraru incepe ploaia. Ne oprim sa luam masa in apropierea barajului. Mai stam cateva clipe pe coronamentul barajului. Remarc ca si acest lac este plin. De gunoaie nu scapam de fel. De aici am tinut drumul spre Bucuresti.