Se inverseaza din nou programul stabilit de Omnia Turism si mergem sa vedem vulcanii noroiosi. Am mers ceva cu autocarul si apoi ne-am imbarcat in niste taxiuri. Drumul extrem de prost, dar taximetristii nu au niciun respect fata de masina si fata de rinichii nostri. Am ajuns si la vulcanii noroiosi. Acestia sunt situati pe un platou in bataia vanturilor.
Parca sunt unii si in Romania? Sigur stiti de cei de la Berca, Buzau. Reclama noastra turistica sufera si atunci multi dintre membrii excursiei au vazut prima oara vulcanii noroiosi in Azerbadjan.
Mai trecem odata prin hartoape si mergem sa vizitam picturile rupestre de la Qobustan. In aceasta zona au fost identificate peste 600.000 de picturi rupestre. In pesterile din apropiere sau pe stanci pot fi inca vazute . Tot aici se afla un muzeu ce reflecta prezenta omului preistoric pe aceste taramuri, foarte bine organizat, modern, care se viziteaza cu placere.
Ca orice veteran care se respecta, o scurta pauza la aer conditionat este aur curat.
Ne intoarcem si mergem sa vizitam Baku.Se zice ca denumirea orasului provine din persana si ar insemna „orasul batut de vant”. Debarcam aproape de centru intr-un loc in care autocarul nu poate stationa. Nu prea e clar ce urmeaza sa facem,vizitam, mergem la masa, oricum retinem totusi ora de intoarcere si locul unde va veni autocarul. Grupul coboara spre mare ,dar surpriza strazile sunt blocate de panouri si pazite de gardieni. Azerii au organizat, dupa o pauza de vreo cativa ani in centrul orasului Baku European Grand Prix pentru automobile de formula 1. Va imaginati ce aglomeratie si agitatie era. Toata lumea tragea de prelatele panourilor sa zareasca pentru o miime de secunda bolizii. In ziua cand am fost noi se faceau antrenamente. Era un zgomot de nu se auzea om cu persoana. Am aflat ca unii piloti nu prea erau multumiti de calitatea pistei, totusi unul dintre ei, Nico Rosberg pe un mertan, a castigat ulterior cursa. Cascam gura, ca urechile nu erau de folos si un grup de vreo zece insi se trezeste izolat de restul grupului. Uita-te in fata, uita-te in spate nici tipenie de ghid/grup. Asa ca mergem si noi la inspiratie, adica tot inainte, ca tot se afirma ca inainte era mai bine. Numai ratacitii se aflau pe ici pe colo. Micul grup se pare ca vroia sa ia masa. Atunci am profitat de bunavointa azerilor si am trecut prin curtea unor ministere
si am luat-o, dupa nas, spre centrul orasului. De fapt am mers pe o strada paralela cu cea pe care circulau bolizii de formula 1 si ce sa vezi la capatul strazii dam de grupul nostru care o luase prin alta parte. Reuniti am luat o pauza de masa in piata centrala din Baku
si apoi am vizitat orasul vechi cu numeroase locuri de interes.
Mie mi-a placut Turnul fecioarelor, dar din pacate nu se mai adapostea nicio fecioara in turn, asa cum spune legenda.
Orasul vechi este practic cuprins in interiorul cetatii cu strazi mici si intortocheate.
Azerii au dat dovada de inteligenta si au pus la dispozitia turistilor, probabil cu ocazia cursei auto, un grup de tineri vorbitori de engleza care te scoteau din impas, daca era cazul.
La locul de intalnire se reunesc „ratacitii” cu grupul mama. Discutii in contradictoriu intre ghid si cei napastuiti. Se gaseste o solutie. Cei care nu au vizitat orasul, precum si alti amatori o pot face a doua zi dupa masa.
Inainte de a ne reintoarce la hotel admiram si alura „londoneza” a taxiurilor azere.
