Am plecat pe la 8h30 din Tbilisi spre granita cu Armenia. Soseaua nu este prea buna. Ajungem la Sadakhlo, punctul de granita gruzin si trecem relativ usor. Trecem in punctul de frontiera armean , Bagratashen, si nu avem nicio problema, in cateva clipe eram in Armenia si ne intalnim cu ghidul armean, junele Serge, posesor de pasaport sirian si armean. Probleme cu autocarul. Din cauza neinformarii firma de transport romana nu a procurat actele necesare pentru autocar. Discutii pe marginea evenimentelor, se traduc actele in armeana sau rusa, se pierde timp si de abia pe ora 13 reusim sa plecam. Nu am facut nici 100 de kilometri. Cat am stat reusim sa schimbam foarte usor banii la un curs foarte bun. Aspectul la intrarea in Armenia este de saracie. Soseaua este foarte proasta cu numeroase gropi, asa ca autocarul se misca cu dificultate. Interesant, pe acelasi drum circula cu viteza fara niciun respect fata de masina sau calatori autobuzele armene. Drumul este foarte frumos, se circula ca printr-un defileu.
Din pacate zona nu are amenajari turistice. Din loc in loc observam pomi cu cirese in parg, inclusiv cirese albe, caise. Ajungem la manastirea Haghpat. O initiativa de laudat a armenilor. Sunt pregatiti ghizi care vorbesc in diverse limbi pentru a asigura o explicatie corecta a istoriei locurilor. De fapt erau niste fete inimoase care vorbeau in engleza ,franceza si italiana. Ce m-a uimit a fost faptul ca sunt prezentate date si in Braille.
Explicatii la greu cu lux de amanunte. Manastirea este inclusa pe lista monumentelor UNESCO. A fost infiintata in anul 976 si a devenit in scurt timp un centru cultural de referinta. Pozitia ei este deosebita. Se afla cocotata pe un varf de deal, iar in vale se zareste raul Debed.
Doua fete ne-au insotit si la manastirea Sanahin. Una din fetele ghid si ghidul nostru armean.
Data exacta a ridicarii manastirii nu este stabilita cu exactitate, dar se apreciaza ca ar fi secolul X. Monument UNESCO, reprezentativ pentru arhitectura religioasa medieval armeana. Depozitele cu carti din incinta sunt cladiri unicat si arata gradul de civilizatie atins de populatia armeana din secolele XI-XIII.
Apoi am luat drumul Dilijanului trecand prin Parcul National Dilijan cu niste locuri de vis, nu degeaba i se spune Elvetia Armeniei.Din pacate aceste frumuseti nu sunt puse in valoare. Oprim in oraselul Dilijan.Despre acest orasel se afirma ca ar fi statiune turistica. Asa o fi, dar impresia generala este negativa.
Oamenii sunt , insa, extrem de amabili. Se lasa seara, ghidul pofteste la o pita si urcam spre lacul Sevan noaptea. Trecem printr-un tunel destul de lung si luminat. Noroc ca soseaua este buna si asa va fi pana la Erevan. Lacul Sevan se distinge la lumina lunii. Oprim si ne facem datoria sa bifam un obiectiv al excursiei. Mergem putin la malul lacului, ne mananca niste tantari uriasi si ajungem la hotel in Erevan pe la ora 11. Am ratat optionala la manastirea Hagartsin. Aceasta manastire se afla la vreo 12 kilometri de Dilijan si a fost construita intre secolele X si XIV. Pacat ca nu am putut sa o vedem, deorece din informatiile mele rezulta ca a fost refacuta complet prin 2015.
