Mare bafta cu facebook-ul asta. Daca esti pe faza afli o gramada de informatii. Asa am aflat ca un grup de initiativa organizeaza pe 4 iunie intalnirea de 50 de ani de la absolvirea liceului (azi colegiu) Petru Rares din Piatra Neamt. Semnalul l-am primit de la Doinita O., cu care am fost si coleg de banca. Deoarece nu mai am pe nimeni in acest oras moldav, am procedat imediat la rezervarea cazarii si procurarea biletelor de tren. Dragostea mea pentru calatoriile cu trenul, m-a determinat sa aleg acest mijloc de transport. Aici am dat-o in bara, am plecat pe 3 iunie cu trenuletul spre Piatra Neamt si am ramas blocat in Marasesti, intrucat apele cele rele au distrus terasamentul intre Marasesti si Adjud. Credeti ca CFR-ul a luat vreo masura pentru continuarea calatoriei cu mijloace auto? Evident, nu a luat nicio masura, ne-a returnat banii pentru parcursul neefectuat si la revedere. Am ramas pe peronul unei gari, monument istoric, o gara care pare parasita. Intamplarea face ca stiu foarte bine cum arata in decursul timpului aceasta gara, dar ca multe alte lucruri in Romania de astazi se degradeaza vazand cu ochii. Am avut mare noroc cu Nicu P. fostul meu coleg de primara si liceu, care m-a preluat dupa cateva ore si m-a dus pana la Piatra Neamt la hotel.
Sambata 4 iunie o mare parte din elevii promotiei 1966 ne-am reintalnit in sala de festivitati a colegiului Petru Rares. La vremea respectiva am fost cuprinsi in cinci clase, trei de real si doua de uman. Am fost 154 de elevi. Eu aveam sarcina de a aduce la cunostinta domnilor profesori prezenta. Treaba era simpla de cele mai multe ori declaram “astazi nu lipseste nimeni”. Din pacate la 50 de ani de la absolvire formula nu a mai fost valabila. Nu au fost toti prezenti , 35 au lipsit dintr-un motiv simplu, au trecut intr-o lume mai buna, iar altii au lipsit din motive mai mult sau mai putin obiective. Pentru cei 35 de colegi disparuti dintre noi, dimineata devreme s-a facut o slujba de parastas. Este a doua intalnire la nivel inalt a acestei generatii, caci am mai reusit o intalnire la douazeci ani de la absolvire. Meritul acestei noi reintalniri revine organizatorilor, pietreni inimosi, Stefan C.(XI A) , Mihai C.(XI B) , Geta D.(XI C), Constantin M.(XI C), Maria C.(XI C), Geta A.(XI D), Pantelimon R.(XI E). Au reusit sa convinga si sa aduca in mijlocul nostru colegi stabiliti in Franta, Germania, Italia sau Israel. Au facut eforturi deosebite pentru ai avea in mijlocul nostru pe fostii profesori stimati si iubiti de noi. Cinci diriginti, prezenti unul. Un al doilea nu a putut participa, ceilalti trei nu mai sunt printre noi. Au fost prezenti la solemnitate doamna profesor de franceza Elena Popa Burca , doamna profesoara de limba rusa Maria Meder, doamna profesor de franceza Hirte Irina, domnul profesor de matematica Gheorghe Dumitreasa , domnul profesor de muzica George Grigorica si surpriza un nonagenar domnul profesor de istorie Dumitru Bostan pe vremea noastra director adjunct al liceului, precum si Directorul adjunct de astazi, doamna profesor Carmen Mares si secretara sefa, doamna Cristina Arnautu . S-a strigat catalogul pentru noi cei de la XI-a a binevoit sa faca acest lucru doamna profesor de franceza Elena Popa Burca intrucat doamna diriginta profesor de romana, Georgeta Pralea –Buzila-Stirbu nu mai este printre noi. Am fost 31 de elevi mai mult sau mai putin aplecati asupra invataturii. Au raspuns prezent 16. Au disparut 7 . Ceilalti au lipsit mai mult sau mai putin motivat.
La clasa a XI-a B a strigat catalogul dirinta clasei, singurul diriginte care a raspuns prezent, doamna profesoara Maria Meder, la clasa a XI-a C ,prezenta s-a facut de doamna profesor Hirte Irina, la XI-a D de domnul profesor Gheorghe Dumitreasa , iar la a XI-a E de domnul profesor George Grigorica.
In unanimitate cei prezenti au adus prinosul de recunostinta profesorilor care ne-au indrumat si educat pentru a ajunge ceea ce suntem astazi sau mai bine zis ceea ce am ajuns intrucat marea majoritate suntem pensionari.
Dupa amiaza la Cercul Gospodinelor a fost bairamul. Am ciocnit un paharel, am depanat amintiri, ne-am simtit bine, parca nici nu au trecut atitia ani peste noi.
Ne-am adus aminte si de grupul de comando care a distrus usa salii de sport in incercarea de a pune cat mai repede mana pe mingile de baschet. Grupul a fost premiat cu nota 8 la purtare si cu o amenda de 100 de lei.
Pe net am dat peste o poezioara care reflecta oarecum starea noastra de azi.
În orasul din care am plecat pe-a vietii cale,
Cetateni pe trotuare merg încet, pasind agale.
La costum si la cravata, îmbracati de sarbatoare,
Trecatorii, cu mirare, se întreaba: „Cine-s oare?”
Este floarea cea vestita, toti cu câte-o facultate sau postliceala,
Adunând de-atunci încoace cam saptezeci de ani etate.
Hotarâti sa se-ntâlneasca cam în fiecare an,
Pâna când n-o mai ramâne decât unul,…în final.
Am venit din toata tara, unii chiar din larga lume,
La-ntâlnirea cu colegii, sa ne tinem iar de glume!
Am fost prieteni buni în scoala si-asa am ramas mereu,
Dorul de-a-i vedea la fata ne apasa tot mai greu.
Pupaturi, strângeri de mâna, glume, vorbe amicale,
Amintiri din tinere?e, când nu aveam parale,
Dar aveam o calitate: eram veseli,geniali,
Hotarâti si noi s-ajungem…ingineri,profesori,doctori sau de ce nu generali.
Ne uitam unii la altii, ne-ntrebam chiar cu mirare:
„Cum a fost, maicuta, oare, o atare transformare?”
Am plecat cu toti-n viata, tineri, veseli si frumosi
Si ne-ntoarcem în postura de batrâni, cu par alb sau cheliosi.
Dupa ani de truda multa, am ajuns cum ne e scris,
Sa acumulam, fireste, bogatii de nedescris:
Pe la tâmple-avem argintul, aurul pus de dentist,
Plumb atârna la picioare, pietre scumpe-n colecist…
Însa mergem înainte, nu ne dam deloc batuti,
Caci avem umor si farmec, chiar si oarece banuti.
Cateva cuvinte despre Colegiul Petru Rares. Renovat si probabil gospodarit corespunzator arata foarte bine. O sala de festivitati eleganta mult diferita de cea in care mai vizionam noi filme sau ne „produceam” cu vestitul cor si cu orchestra liceului.
Generatiile de dupa noi au continuat sa duca mai departe faima liceului si un fapt deosebit majoritatea colegilor pietreni au indrumat urmasii lor, copii si chiar nepoti, sa frecventeze aceasta scoala de elita din tara.
Colegiul Petru Rares a luat fiinta la 27 noiembrie 1869 sub conducerea lui Calistrat Hogas care asigura partea literara si a lui Ion Negre (tata Negre) care conducea partea stiintifica. Ulterior si inainte de Primul razboi mondial, dar si dupa liceul a fost condus de Mihai Stamatin cel ce va infiinta „Muzeul Cozla”. In onoarea lor pe 26 iulie 1926 a fost inaugurat un basorelief executat in piatra si bronz de : sculptorul Mihai Onofrei, pietrarul Vicenzo Puschiasis.
Pentru toti absolventii Raresului pietrean raman nemuritoare cuvintele directorului V.A. Trifu, care spunea: „Voi, tânara generatie, care mâine veti sprijini pe umerii vostri povara grea, dar scumpa a neamului nostru,… luati pilda de la înaintasii nostri…”.
Aceasta a fost pe scurt intamplarea intalnirii la 50 de ani de la absolvire. Dragii mei nu uitati trebuie musai sa fim prezenti la festivitatile din 2019, cand se va aniversa cel de al 150-lea an de existenta a Colegiului Petru Rares din Piatra Neamt.
Pana atunci sa auzim numai de bine!
Al vostru,
Gabi L.
