Dupa un somn bun am plecat spre Cardiff , capitala Tarii Galilor. Tara Galilor are o oarecare autonomie fata de guvernul central, obtinuta in 1999, in urma unui referendum. Desi credeam ca popoarele europene se vor indrepta incet, incet spre o limba unica, am constatat cu uimire ca se fac eforturi disperate de introducere a limbii galeze. O cincime din populatie vorbeste aceasta limba. Acelasi lucru l-am remarcat in Scotia si Irlanda. Senzatia mea este ca scotienii, galezii si irlandezii se considera bastinasi, iar englezii sunt cotropitori. Disfunctionalitatile dintre ghidul nostru si ghidul local au facut ca sa nu avem parte de un tur ghidat. Ne-am descurcat singuri. Am vizitat castelul care a fost reconstruit dupa 1850. Mi-a placut. Am vazut si o mireasa ce se pregatea sa sarbatoreasca evenimentul ca o printesa la castelul sau. Galezii isi vand marfa cu intelepciune, asa ca pe meterezele castelului flutura si drapelul Romaniei. Tunelurile castelului amintesc vizual si auditiv despre bombardamentele germane din cel de-al doilea razboi mondial. Am mai vizitat in goana muzeul de arta si golful Cardiff. O ciudatenie!? Toate orasele mai rasarite din Marea Britanie au ochisori, adica rotile acelea mari de unde poti sa vezi panorama orasului respectiv.
Am plecat spre Stonehenge. Aici lume multa chiar in prag de seara. Nu prea am realizat ce vrea sa fi fost acest Stonehenge. Culmea este ca in mijlocul campiei apar aceste pietre de dimensiuni mari. Cei care nu platesc intrarea se chinuie sa vada ceva prin plasele ce inconjoara locul cu pricina. De la anul nu se va mai putea nici
acest lucru. Britanicii s-au gandit sa mai scoata un ban si cu transportul la monument si lucreaza la realizarea unui trenulet cu sine sau fara care sa efectueze transportul la pietroaie.
Noaptea ajungem la Londra si efectuam un tur de oras, apoi ne indreptam spre hotel. Maine e zi libera in marele oras.
