Am ales excursia pe criterii oarecum lingvistice. Cu engleza nu stau foarte bine, in special la capitolul audio.
Sunt carentele invatamantului trecut, eu beneficiind de rusa si franceza in liceu. Nu voi insista asupra traseului Bucuresti – Budapesta – Viena – Salzburg– Munchen – Luxemburg, intrucat l-am mai descris cu alte ocazii. Voi puncta numai aspectele care mi-au trezit un interes. Pana la granita am colectat jumatatea lipsa a persoanelor participante. Am admirat lucrarile la viitoarea autostrada Sibiu – Orastie. Stadiul este avansat, dar mai e mult pana departe. Dupa mine, vom discuta pe la anu’ de circulatia pe acest tronson. Am trecut si granita si am constatat binefacerile autostrazii la unguri. Nu mai fusesem de cativa ani cu mijloace auto spre Budapesta. Stiti ca prefer trenul. Ungurii mai au putin si ajung la granita noastra. Poate trec granita si ne fac si noua, in ritmul lor, autostrazi. Cel mai rau imi pare dupa ceapa de la Mako. Cazarea la Budapesta, ca de altfel si celelalte cazari au fost in hoteluri bune, dar in majoritate la departare de centrul localitatii unde am fost gazduiti. Plecam din Budapesta si facem o oprire in Viena. Totul pare neschimbat, dar stai, un catelus imi atrage atentia. Autoritatile vieneze te amendeaza cu 36 de euro daca nu faci curatenie dupa catelusi.
Inca ceva trebuie sa aveti in permanenta asupra voastra monede de 50 de centi. Numai asa puteti fi siguri ca patrundeti in toaletele europene. E drept ca foarte multe sunt gratuite. Hai din nou la drum spre Salzburg. Aici am parasit grupul pentru a vedea biserica St. Peter, in care din varii motive nu patrunsesem.
Obiceiul cu lacatele pe pod a prins si aici.
Am nimerit in plin festival. Anul acesta, dupa opinia maestrului Ioan Holender, a avut un caracter comercial, conservator si populist. Cu toate astea,daca s-ar fi putut, de participat, as fi participat si eu. Asa ca ma multumesc cu Festivalul Enescu din acest an.
Calatorului ii sta bine cu drumul si cum drumul e lung in prag de noapte ajungem in Munchen. La celebra berarie nu uitati sa urcati la etaj pentru a arunca o privire asupra imensei sali.
Dimineata o intindem spre Luxemburg. Aici nimic nou sub soare. De fapt nu e chia rasa, au aparut elefantii. Cica e o campanie de salvare a unui tip de elefant.
Plimbarica de rigoare si spre noapte sosim la Calais. Dar despre acesta si multe altele in episodul urmator.
