Am plecat dimineata din Belgrad. Trecem granita si intram in Durmitor Park si strabatem canionul Tara. Poate ne aducem aminte de tragicul accident in care au pierit turisti romani. Ne scoatem din nou palaria in fata muntenegrenilor care au actionat cu promtitudine ca sa salveze vietile turistilor nostri. In Durmitor Park se afla cel mai inalt varf montan, Bobotov Kuk, de 2522 m. Tot aici mai sunt si alte canioane pe vaile raurilor Draga si Susika. Evident canionul Tara nu are egal. Canionul are o lungime de 80 km si o adancime de 1300 m. Fotografiile reliefeaza frumusetea locurilor.
Intram in Podgorica capitala Muntenegru. Se observa stilul clasicismului socialist. In 2010 nu am oprit aici. Podgorica este denumirea, sa zic asa, originala a orasului. O buna perioada a purtat numele de Titograd (1946-1992) in cinstea fostului conducator al vechii Iugoslavii, Josiv Broz Tito. Dupa opinia mea orasele si strazile ar trebui sa poarte mereu numele lor traditional. Daca se doreste sa fie cinstit un conducator se pot gasi alte mijloace de a o face.
Constructia Catedralei Invierea lui Isus este inca nefinalizata. Edificiul a inceput sa fie realizat in 1993.
