Dupa o noapte petrecuta la un hotel foarte bun cu numele unei flori de munte, Edelweiss, si un mic dejun imbelsugat o pornim la pas spre centrul Mediasului.
Aici ne intalnim cu domnul Connrad , un sas plecat acum 40 de ani in Germania si reintors pe meleagurile natale, care ne va fi ghid. Ne explica cu mult umor cam cum stau lucrurile cu biserica evanghelica, ne povesteste despre istoria orasului si a cladirilor sale si ne da explicatii despre biserica evanghelica Sf.Margareta cu inestimabilele sale covoare anatoliene.
Mergem si in Piata Regele Ferdinand si dam un rotocol;. In parculetul din piata poti sa citesti o carte dintr-o colivie. Mediasul merita sa fie vizitat, are multe lucruri de aratat. Domnul Conrad mi-a spus ca au reusit sa puna in valoare si turnurile si zidurile cetatii. Erau intr-o stare deplorabila acum cativa ani cand am vizitat orasul. Acum timpul nu a permis grupului sa faca si inconjorul cetatii.
Ne luam ramas bun de la Medias si purcedem spre Biertan sat/comuna aflat la 26 km. Aici vizitam biserica fortificata cu hramul Sf.Maria. Este un edificiu foarte bine ingrijit si pastrat. Am mai fost pe aici in urma cu ani si parca este neschimbat. Or fi mai multi sasi in Biertan sau oficialitatile au mai multe fonduri pentru conservare. Este un obiectiv de neratat.
Ne indreptam apoi spre Viscri despre care se spune ca l-a impresionat profund pe printul Charles. Intre Biertan si Viscri sunt vreo 75 de kilometri pe varianta Rupea. Soseaua asfaltata se opreste la marginea satului, unde ramane si autocarul la doi pasi de casa cumparata de print. O luam incetisor spre pensiunea Ramona unde tot colectivul a hotarat sa ia masa de pranz. Doua doamne de treaba, mama si fiica, ne-au ospatat cu produse naturale din gospodarie, inclusiv tuica si vin. Afacerea a costat 50 de leuti de persoana, dar va marturisesc ca merita banii. Ghiftuiti ne indreptam cu dificutate pe colina unde se afla amplasata biserica fortificata. Toate drumurile de acces sunt de pamant cu piatra, cu balega si cu adapatori pentru animale. Cosurile de gunoi sunt facute din nuiele.O idee interesanta de a pastra satul asa cum era odinioara. Cica ar mai fi vreo 20 de sasi pe aici. Gospodinele vand pe la porti sosete , caciuli si dulceturi. Biserica nu este atat de mareata pe cat ne-am fi inchipuit, e chiar micuta si saracacioasa. In interiorul cetatii se afla un muzeu interesant si diverse expozitii itinerante. Noi am dat peste o expozitie de ceramica.
Cu regret plecam spre Brasov, localitate aflata la 80 de kilometri si de aici la Bucuresti. Intoarcerea a fost intr-o zi de duminica asa ca am beneficiat de parcurgerea distantei dintre Predeal si Comarnic pe “autostrada lui Ponta” in trei ore. Asa ca am decis sa nu mai merg in viitor pe aceasta ruta in VSD. Pe la ora 11 am ajuns in Piata Victoriei. Conducatorul auto primeste nota 10, iar Adrian nu este notat avand in vedere durata redusa a acestei escapade.
