Atentie! Din cauza editorului nu se pot scrie diacriticele si unele semne gramaticale.
Ambasadorul extraordinar ?i plenipoten?iar al Republicii Armenia în Republica Elen?, a publicat un articol de opinie în Kathimerini , unul dintre cele mai mari ziare tip?rite ?????i online din Grecia. Mai jos este textul integral al articolului:
Un an de ocupa?ie ?i oportunit??i ratate
A trecut un an de la ultimul r?zboi de agresiune împotriva Artsakh (denumirea armean? Nagorno-Karabah) în 2020 27 septembrie – 9 noiembrie. Acesta a fost un r?zboi lansat de Azerbaidjan, sus?inut puternic de Turcia, inclusiv cu implicarea jihadi?tilor din Siria. ?i Libia, cu cazuri masive de crime de r?zboi comise în timpul ?i dup? ostilit??i. Cu toate acestea, nara?iunea este înc? domina? de perspective geopolitice ?i aspecte legate de dilema de securitate. Ceea ce lipse?te este preocuparea pentru via?a popoarelor de pe teren ?i viitorul lor. A f?cut r?zboiul regiunea Caucazului de Sud ?i popoarele s?i mai mult sau poate mai pu?in sigure pe termen scurt, mediu sau chiar lung?Un r?spuns scurt la ultima întrebare este evident negativ. ?eu la? câteva puncte de ce.
Conflictul din Nagorno-Karabakh este ?ia fost întotdeauna despre refuzul Azerbaidjanului de a accepta dreptul oamenilor din Artsakh de a tr?io via?? siguran?? ?i demn? în patria lor istoric?. Pentru a spune mai direct – este vorba despre cel mai fundamental dintre toate drepturile oamenilor – dreptul la via??. ?i asta a fost pus sub semnul întreb?rii de zeci de ani.
Înc? din anii 1960, armenii din Artsakh au f?cut apel la guvernul sovietic s? anuleze decizia ilegal? a lui Stalin din 1921 de a include zona în Azerbaidjan, un nou stat creat în 1918 prin sprijinul direct al Armatei Islamice Caucaziene condus? de generalul turc pan-turanist. Nuri Pa?a. În 1988, oamenii din Artsakh au apelat din nou la Moscova cu o cerere de a-?i implementa dreptul la autodeterminare. De ce? Autorit??ile din Azerbaidjan au continuat sistematic ?i timp de decenii o politic? de cur??are etnic? ?i genocid cultural împotriva etnicilor armeni din Artsakh.Diverse forme de suprimare ?i discriminare a armenilor din Azerbaidjanul sovietic au fost motivul pentru care în 1965, 1967, 1977? o solu?ie. ?adic? doar? o problema asta, care ar fi trecerea lui Artsakh sub controlul Armeniei sovietice. De asemenea, dorin?a de a se elibera de opresiune ia determinat pe armenii din Artsakh s?-?i apere via?a în patria lor în timpul r?zboaielor din 1991-94, 2016 ?i 2020.
Genocidul cultural ?i diferite forme de h?r?uire împotriva Artsakh ?ia poporului s?i continu? tigaie? în prezent, chiar ?i dup? r?zboiul de 44 de zile din 2020. Imediat dup? semnarea declara?iei din 9 noiembrie Azerbaidjanul a început s? o încalce sistematic ?i ipocrit, dând mereu vina pe armeni. Toate acestea sunt realizate cu sprijinul direct al Turciei. În fiecare zi, sau mai degrab? de mai multe ori pe zi, dup? încheierea r?zboiului în 2020, arat? c? scopul final al lui Aliyev este de a sc?pa de armeni ?i de mo?tenirea lor din Artsakh, urmat de îndep?rtarea treptat? a armenilor din Armenia.Actele nebune?ti de violen??, profan?ri ?i vandalism împotriva siturilor culturale, bisericilor ?i cimitirelor armene sunt conduse de ordine direct? la Baku, care nu permite nici m?car UNESCO s? viziteze zona. Dezvelirea unui hidos „Parc al Victoriei” în Baku care încurajeaz? copiii s?-l viziteze ?is? ridice armenii a fost deja caracterizat? drept un „parc nazist”. Este comun ?i limbajul rasist care urm?re?te în mod clar dezumanizarea armenilor: de exemplu, „trib s?lbatic”, „barbari”, „câini”, „inamic s?lbatic”, „virus mai periculos decât coronavirusul” , etc.
Procesele simulate împotriva prizonierilor de r?zboi armeni reprezint? înc? o alt? neglijen?? flagrant? fa?? de comunitatea interna?ional?, deoarece acesta este unul dintre pu?le puncte pe care mai multe?ri ?i organiza?ii interna?ionale le-au ridicat ca o problem? umanitar? urgent?. Pe de alt? parte, niciun criminal de r?zboi azer nu a fost vreodat? inculpat, cu atât mai pu?in condamnat, chiar dac? exista? o mul?ime de dovezi ale unor astfel de crime (solda?ii din Azerbaidjan filmau ei în?i?i modul în care m?cel?riu prizonierii armeni, inclusiv civili ?i persoane în vârst?) . Afirma?iile c? nu exista? nicio regiune numit?Nagorno-Karabah ?ic? nu mai exista? conflict în Nagorno-Karabah sunt o alt? dovad? a neg?rii continue a tot ce este armean. Bine, ne putem a?tepta la o asemenea dreptate într-o ?ar? în care eroul na?ional este cineva care a ucis cu toporul un ofi?er armean adormit în 2004? În mod clar, implicarea conducerii militare a Turciei în acest r?zboi, asisten?a Turciei cu arme, informa?ii ?i unit??i speciale, precum ?i recrutarea ?i trimiterea acestora în zona de r?zboi a for? elor jihadiste din Siria pentru a lupta pentru Azerbaidjan, nu l-au încurajat decât pe Aliyev, care af?cut un scopul de a merge în jurul ??rii sale în uniform? militar? ?i de a se l?uda cu „puternica armat? a Azerbaidjanului.?precum ?i recrutarea ?i trimiterea poate în zona de r?zboi a for?elor jihadiste din Siria pentru a lupta pentru Azerbaidjan, nu l-au încurajat decât pe Aliyev, care af?cut un scop de a merge în jurul ??rii. . vânzare în uniform?? militar? ?i de a se l?uda cu „puternica armat? a Azerbaidjanului.? precum ?i recrutarea ?i trimiterea poate în zona de r?zboi a for?elor jihadiste din Siria pentru a lupta pentru Azerbaidjan, nu l-au încurajat decât pe Aliyev, care af?cut un scop de a merge în jurul ??rii. . vânzare în uniform?? militar? ?i de a se l?uda cu „puternica armat? a Azerbaidjanului.?
Cu toate acestea, copre?edin?ii OSCE Minsk Group (SUA, Rusia ?i Fran?a) – format mandatat la nivel interna?ional pentru negocierea unei reglement?ri pa?nice a conflictului Nagorno-Karabah, afirm? c? o solu?ie durabil? trebuie s? fie negociat? ?i statutul Nagorno-Karabah. ar trebui de asemenea determinate. Ilham Aliyev nu-i pas?. De fapt, Aliyev s-a referit, imediat dup? r?zboi, în timpul unei „parade a victoriei” la Baku, la capitala Armeniei Erevan, Lacul Sevan ?i Syunik drept „t?râmuri istorice ale Azerbaidjanului”. Prin urmare, solda?ii Azerbaidjanului au îndr?zneala de a-i provoca continuu pe armeni, de a p?trunde ?i chiar de a ocupa unele zone din teritoriul suveran al Armeniei. Declara?iile continue ale lui Aliyev despre „coridorul Zangezur” (regiunea Syunik a Armeniei la grani?a cu Iranul) vizeaz?, a?a cum a m?rturisit Aliyev însu?i, realizând visul pan-turc de unificare a tuturor popoarelor turcice. Atacurile din 14 ?i 16 noiembrie ale Azerbaidjanului asupra teritoriilor de sud-est ale Armeniei cu utilizarea artileriei ?i echipamentelor grele ?i înc?lcarea integrit??ii teritoriale a Armeniei trebuie în?elese din acest punct focal. Retorica ?i ac?iunile Azerbaidjanului sunt o amenin?are existen?ial? la adresa suveranit??ii Armeniei ?i nu mai pu?in o amenin?are, una pan-turc?, pentru întreaga regiune, din Europa pân? în China, de la Rusia pân? la Iran.
Este clar c? reluarea negocierilor este singura cale de a g?si o solu?ie durabil? la acest conflict de lung? durat?. De asemenea, este clar c? armenii iubitori de libertate din Artsakh nu pot tr?i sub suveranitatea Azerbaidjanului autoritar. Moartea sau de-armenizarea complet? a Artsakh ar fi rezultatul, ceva la care nu ne putem gândi ?i ar trebui s? facem tot posibilul pentru a preveni s? se întâmple cât timp nu este prea târziu. Dac? responsabilitatea de a proteja are vreo semnifica?ie, atunci fiecare ?ar? în mod individual ?i comunitatea interna?ional? în mod colectiv ar trebui s? se ridice ?i s? le arate clar azerilor c? acest comportament nu va fi tolerat. Apelurile ?intite ?i ac?iunile concrete sunt mai importante ca niciodat? acum. A ac?iona echivoc ar însemna acceptarea în t?cere a cur???rii etnice din Artsakh de c?tre Aliyev.
Tigran Mkrtchyan, ambasador desemnat extraordinar ?i plenipoten?iar al Republicii Armenia în Republica Elen?
