SANTIAGO.FINAL DE CAMINO 2010

Ultima etapa am parcurs-o intr-o viteza nebuna. Primii 15 kilometri i-am parcurs in 2 ore si jumatate, facand un adevarat slalom prin puzderia de pelerini de pe Camino Frances. Am numarat pana la 200 dar m-am oprit dupa ce am gasit prima terasa, deja plina ochi de pelerini.
Dupa ce urci pe Monte de Gozo si vezi pentru prima oara catedrala, orice s-ar intampla nu poti sa te opresti. Esti la 4 kilometri de locul unde trebuie sa ajungi, de Catedrala din Santiago.
La poalele muntelui gasesti indicatorul de intrare in oras. Prima lacrima sta sa iasa, dar inca mai ai un pic si drumul pana la Praza Obradoiro pare lung si sinuos. Picioarele abia mai ating pamantul. In jurul tau nu mai vezi decat semnele care indica drumul spre Catedrala.
Stai! E rosu! Nu mai conteaza, oricum masinile franeaza si lasa puzderia de pelerini sa treaca. Incolonati, ca intr-o mantra, cu totii ne indreptam spre finalul calatoriei. Inca o curba la stanga, inca una la dreapta si intram pe poarta Camino din orasul vechi. Undeva de sus ne privesc turnurile Catedralei. Inca doua strazi, mai e una singura, acu am intrat pe langa ea, mai trebuie sa coboram niste trepte.
Ma uit in sus si nu imi vine sa cred. Mai avem cativa pasi. Aparatul de fotografiat e in mana, acu trecem prin pasajul care da in piata. Aici am vrut sa ajungem, aici e locul unde vreau sa imi dau rucsacul jos pentru ultima oara drumul asta.
Am zambet larg pe fata, nu imi vine sa cred. Un alt pelerin trece pe langa noi si ne intreaba daca suntem romani si ne zice un Bravo rasunator. E ca un vis. Rucsacurilele stau deja pe jos, ne imbratisam si lasam libere emotiile stranse in 900 de kilometri. E extraordinar!!!
Cei doi pelerini, unul mai emotionat decat altul, va multumesc pentru atentie, pentru sprijin si va ureaza Buen Camino!

VETERANUL1 SPUNE DOAR ATAT: FELICITACION!