PARIS 2-4 OCTOMBRIE
Si veni vremea pentru Paris. TGV-ul francezilor si-a facut loc incet incet in tarile invecinate. Acum nu prea stiu bine cat la suta e francez si cat german, cert este ca a patruns bine in Germania si deci are un capat si la Frankfurt. Francezii au fost isteti. Au construit cateva linii de mare viteza (300-350km) si au racordat TGV-urile la liniile clasice cu viteza medie (160-200km). Sosim in Paris Est . Problema dificila este procurarea biletelor de metrou, daca vrei sa le iei mai ieftin. Un bilet e 1,7 euro si poate fi luat relativ lesne de la automat , dar 10 bilete sunt numai 12,5 euro, asa ca te asezi la coada si astepti circa 30 de minute, pentru a intra in posesia mult ravnitelor bilete. Va recomand sa pastrati 1- 2 bilete pe care sa le utilizati cu prilejul altei excursii. Pot afirma, fara sa gresesc prea mult, ca la Paris sunt ca acasa la Bucuresti. In decursul timpului am totalizat cam 60 de zile de “Paris”. O fi mult, o fi putin, eu ma declar multumit. Am gasit un hotel mai ieftin in apropiere de gara Montparnasse, de unde urmeaza sa plecam mai departe. Nu pot sa nu remarc starea vizibila de degradare a orasului . Parisul este invadat de oameni ai strazii (nu vorbesc aici de bine cunoscutii “clochardes”).
In cele mai neasteptate locuri dai peste ei, in tufisuri, in statiile de metrou, direct pe strada, etc. Aici dorm, aici isi fac nevoile si vestita politie franceza nu intervine. Au intrat in cotidian. Deoarece cazarea la hotel se facea dupa ora 17 am zis sa utilizam timpul cu folos si sa vedem celebra statuie a lui Brancusi, „Sarutul”. Ea se afla in cimitirul Montparnasse, intr-un colt al cimitirului mic (cimitirul Montparnasse e despartit in doua de strada Emile Richard). Aceasta varianta a „Sarutului” a fost realizata in 1910 si este piatra funerara a mormantului Tatianei Rachevski. Am vazut-o prima oara in 1982. De atunci nici o imbunatatire in protejarea efectiva a statuiei, aflata desigur in aer liber. De un veac statuia este in voia intemperiilor. Totusi o masura s-a luat in sensul ca este supravegheata de o camera de luat vederi. Cei ce doresc sa pastreze un moment de reculegere la mormantul lui Brancusi trebuie sa stie ca mormantul este in cimitirul mare. In apropiere se afla si catacombele din Paris. Am fost surprinsi de numarul mare de vizitatori. Ca veni vorba, stiati ca si Bucurestiul are catacombe? Da, are. Din pacate nu sunt puse in valoare.
A doua zi hai spre Turnul Montparnasse. In drum am dat de o sectie de politie ce acorda vize de sedere.Era o coada… Turnul Montparnasse are o inaltime de 210m si 59 de etaje. De pe terasa turnului Parisul se vede in intreaga sa splendoare. Vizibilitate 360 de grade. Dupa mine este punctul cel mai bun de a vedea orasul de la inaltime. Bate Turnul Eiffel si Arcul de Triumf.
Sotia mea a dorit mult sa vada Bois de Boulogne. Asa ca am luat metroul spre Porte Maillot. La Porte Maillot ne intampina batranul de acum Palat al Congreselor (a fost finalizat in 1974).
In Bois de Boulogne (unul din parcurile imense ale Parisului) nu era foarte multa lume. Doamna mea a putut insa sa vada cararile pietonale , pistele pentru biciclete si cele pentru amatorii de calarie. Nu am intrat adanc in parc, la Lacul inferior am facut o intoarcere si ne-am indreptat spre Porte Dauphine.
Francezii au pastrat ramele vechi de metrou nu le-au aruncat la fier vechi. Au pastrat pentru istorie si intrarile in statiile de metrou.
Am oprit putin la Notre Dame.
O plimbare lejera prin Ile Saint-Louis ne-a condus inevitabil spre unul din cele mai vechi si stilate restaurante din lume. In prezent nu mai detine trei stele (maxim in Franta). Managementul este in suferinta. Parisul este un oras cu lume diversa. Asa ca nu va mirati sa dati peste Institutul Arab.
Noaptea se lasa asupra Parisului si primariei sale. Un amanunt picant este faptul ca de si Bucurestiul mai este denumit Micul Paris, totusi capitala noastra nu este infratita cu capitala Frantei (vecinii nostri bulgari „vorbitori de limba franceza” au reusit ca Sofia sa se infrateasca cu Parisul). Mi-a duc aminte ca o cunoscuta politicianca romana a jucat tenis in fata primariei. La ce a folosit?
Am cutreierat si prin Vincennes. Cel mai important obiectiv il reprezinta Castelul Vincennes. Seamana bine cu o cetate. Totdeauna a apartinut armatei. Si astazi armata franceza e prezenta aici printr-un asa-zis serviciu istoric. Sa asimilati un serviciu de la noi cu un serviciu francez. Un „serviciu” in Franta poate sa aiba in componenta peste 1000 de persoane.
In incinta castelului se afla biserica Sainte – Chapelle. Astazi pare a fi folosita ca sala de expozitii.
Am ajuns si in Marais. Acest cartier si nu arondisment al Parisului a fost leagan al templierilor. Cartier in care locuiesc multi evrei, chinezi si de la un timp gay. Place des Vosges este un loc incarcat de istorie culturala.
Un alt obiectiv interesant in Marais il reprezinta Arhivele Nationale. Cand am ajuns noi era mare tevatura legata de faptul ca primaria doreste sa anexe arhivele muzeului Carnavalet, muzeu consacrat istoriei Parisului. Pot fi vazute afisele in fotografie.
Incheiem vizita noastra in Paris cu un popas in Jardin des Tuileries.
Un lucru este cert. Chiar daca am fost de multe ori in Paris, tot mai sunt locuri care mi-au scapat. Astfel am aflat ca in Paris se afla o statuie a lui Mihai Eminescu si pe care nu am vazut-o. Cu alt prilej. Urmeaza St.Malo.
