–
Posted on august 8, 2010Posted in: ARTICOLE
Incaodata K2 s-a dovedit nemilos. De data asta victima a fost un alpinist suedez pe numele sau Fredrik Ericsson.
S-a nascut pe 14 martie 1975 si la numai 35 de ani soarta a vrut ca sa nu mai aiba legatura cu alpinismul. A devenit cunoscut datorita unei ambitii personale, aceea de a cobora pe schiuri de pe cele mai inalte varfuri ale lumii. A coborat pe schiuri de pe Somoni Peak, Gasherbrum II, Shisha Pangma, Mont Blanc si probabil alte varfuri de mai mica inaltime. In acest an a dorit sa coboare de pe cel mai periculos varf al lumii, K2. Dar, sa incepem cu inceputul…
Nu stiu daca ati observat dar sunt prezentate putine date despre expeditiile din Himalaya. Nu gasesti aproape deloc informatii despre componenta echipelor, despre programul lor, etc. Personal, cred ca aceasta situatie este generata de faptul ca expeditiile din Himalaya au devenit, incet, incet, o chestiune cu mult iz comercial. Poate, ca gresesc, dar asta este senzatia mea.
In perioada iulie- august 2010 mai multe expeditii au fost organizate pentru ascensiunea pe K2. In iunie erau deja inscrise 7 echipe:
1)ATP International Group (Adventure Tour Pakistan): 19 membri de diferite nationalitati;
2) Team American George Dijmarescu : 9 membri ( pritre ei si conationalul nostru Zsolt Torok);
3) Expeditia elvetiana: 2 membri;
4) Expeditia internationala poloneza: 9 membri;
5) ATP expeditia americana: 8 membri, lider Fabrizio Zangrilli;
6) Expeditia coreana: 9 membri;
7) Expeditia italiana EvCNR-K2: 12 members, lider A. Greco. Grup de 28 de persoane.
Ulterior au aparut bulgarii, kazahii, iranienii, rusii si probabil si altii. Numele alpinistilor care compun echipele nu sunt clar precizate, mai mult ghicesti din ce echipa fac parte. Ca un amanunt de culoare pot spune ca despre Zsolt Torok nu am gasit decat o remarca “romanul”. Relatiile dintre membrii echipelor sunt greoaie in special din cauza limbii utilizate. Se pare ca o interpretare gresita a condus la accidentarea mortala a unui bulgar.
Echipele s-au pregatit pentru ascensiunea lui K2 pe doua rute: Cesen route si Abruzzi Spur. Nu intru in amanuntele tehnice legate de ascesiunile si coborarile pe aceste doua rute. Este suficient sa spun ca fiecare presupune 4 tabare intermediare, inafara taberei de baza. Primele trei sunt diferite, dar a patra este comuna, intrucat se afla cam la 8000 de metri, iar cele doua rute se intalnesc in jurul inaltimii de 7800 de metri.
Vremea a fost extrem de capricioasa. O prima incercare pe 26-27 iulie a dat gres intrucat conditiile meteo au devenit improprii si toti au trebuit sa se retraga in tabara de baza. Pe 6 august se anunta o noua fereastra de vreme buna. Realitatea a fost cu totul alta. Dupa George Dijmarescu e posibil ca prognoza sa fi fost eronata. Cert este faptul ca in tabara 4 se aflau printre altii poloneza Kinga Baranowska, austriaca Gerlinde Kaltenbrunner, suedezul Fredrik Ericsson si prietenul acestuia americanul Trey Cook, si se pare ca si George Dijmarescu. Bazandu-se probabil pe buletinul meteo emis de austrieci, Gerlinde Kaltenbrunner i-a decizia sa plece in ascensiune (a nu se uita faptul ca aceasta urca fara oxigen), desi conditiile meteo devenisera brusc nefavorabile, vant puternic, lipsa de vizibilitate, etc. Dintre cei aflati in tabara 4 numai Fredrik Ericsson si Trey Cook o insotesc. Ascensiunea a inceput la 1:30. Lucrurile au mers cum au mers pana in apropierea strangularii cunoscute sub numele de „bottleneck”. Era ora 7. Aici Trey Cook a decis sa se reintoarca si posibil ca aceasta hotarare sa-i fi salvat viata. Ceilalti doi au continuat. In jurul orei 8:10 s-a produs tragedia. Fredrick Ericsson a cazut in una dintre zonele cele mai dificile din punct de vedere tehnic. Aparent se acrediteaza ideea ca incerca sa se asigure de stanca cu o ancora cand a alunecat si a cazut in gol. In cadere a trecut pe langa Gerlinde. Aceasta a incercat sa vada ce s-a intamplat si sa intervina, dar din nefericire a mai zarit numai unul dintre schiuri. A decis sa renunte la ascensiune si s-a reintors puternic socata. In intampinarea ei au venit Zangrilli Fabrizio si Zaluski Darek. Corpul lui Fredrik Ericsson a fost identificat de alpinistul rus Yura Ermachek la circa 400 de metri de tabara 3 a rutei Cesen. A cazut circa 1000 de metri. Tatal lui Fredrik a decis sa nu puna in pericol viata alpinistilor care doreau sa recupereze corpul decedatului si sa il lase sa se odihneasca in acel loc. Fredrik Ericsson a vrut sa fie prima persoana care sa cobore pe schiuri de pe K2. Curajul si ambitia lui au fost fantastice. Performantele sale sunt sigur ca nu vor fi uitate.
Säg adjö till Fredrik!
Atentie! Articolul de fata poate fi folosit de cei interesati numai cu mentionarea sursei: www.veteranul1.ro.
About veteranul1
2 Comments
Comments Closed
Thanks for this usefull information.
This is a interesting post.