In aceasta toamna a avut loc Festivalul Enescu editia a XXI-a. Am fost si eu prezent la Sala Palatului si Ateneu, ca de altfel si alti iubitori de muzica si unii dintre ei iubitori de drumetii montane.
Va veti intreba, desigur, ce legatura exista intre o manifestare culturala si o drumetie pe munte. Intrebarea este legitima, dar in cele ce urmeaza veti vedea ca este, întradevar, o stransa legatura.
Cei care ma cunosc stiu ca am doua mari pasiuni: muzica si muntele sau invers. Deci prezint lucrurile asa cum le stiu din interiorul fenomenului. Sa o luam metodic.
Deci toamna a avut loc festivalul, toamna anotimp prielnic drumetului. Uite o asemanare! Cine participa la un festival muzical de muzica simfonica? In primul rand melomanii, apoi cei care considera ca da bine sa te afli in sala de concert (politicieni, ziaristi, oameni de cultura, etc. care de regula nu sunt prezenti in restul timpului in salile de concert) si cei care considera ca este un fenomen monden si vor sa se dea “rotunzi”.
Cine sunt cei care merg in drumetii? Iubitorii de munte (cei ce iubesc muntele si frumusetile sale), apoi, indivizii care nu au nicio legatura cu muntele, dar care considera ca e de bon ton daca ajungi cu telecabina sau chiar pe poteci pe un platou montan si intr-o mai mica masura ”personalitati”.
Lume pestrita in ambele situatii. S-ar putea afirma ca nivelul cultural al celui care asculta muzica simfonica este mai ridicat, dar asta nu inseamna ca cei care merg pe munte nu au o pregatire intelectuala corespunzatoare.
Un concert incepe la o anumita ora, care trebuie respectata, si poti estima la ce ora se va sfarsi. Si pe munte iti pregatesti drumetia si o incepi la o anumita ora ca sa poti estima la ce ora te poti intoarce in siguranta la cabana, etc. Deci o alta asemanare!
In fapt, ce se intampla? O serie de indivizi intarzie sa-si ocupe locurile in sala, desi pe scena festivalului erau prezenti dirijorul si membrii orchestrei. Pe munte unii mai pleaca cand da Domnul, ca de aceea exista Salvamontul care ne scapa din orice situatie.
De la un concert se pleaca dupa ce au incetat aplauzele, dar la noi sunt persoane care “o intind” spre usile salii de concert in timp ce pe scena se mai afla dirijorul si orchestra care multumesc spectatorilor pentru aplauze. Si de pe munte se pleaca fara a multumi cabanierului pentru ospitalitate. Sunt asemanari? Eu zic ca sunt.
Daca esti racit, poti sa mergi la un concert sau pe munte? Sigur ca poti. Este deosebit de placut ca in timpul muzicii sa ai participarea ta “componistica” si atunci o acompaniezi cu o tuse alergica sau nervoasa, sau iti sufli puternic nasul, etc. Pe munte, poti de asemenea sa tusesti, sa scuipi pe poteci, etc.
Cum arata o sala de spectacol dupa terminarea unui concert? Plina de PET-uri, hartii, pungi. Pe munte ce gasesti? PET-uri, hartii, etc. Alta asemanare!
Pleci cand vrei in timpul spectacolului…si pe munte la fel.
Sugi o bomboana, bei dintr-o sticla si la concert si pe munte, apoi desigur, arunci deseurile pe jos.
Orice drumet are un rucsac pe care il scotoceste cand are chef. Si la festival in timpul concertului gentile sunt facute pentru a fi scotocite. Alta asemanare.
Soneriile celularelor suna pe munte ca si in timpul spectacolelor. O noua asemanare!
In ultima vreme pe muntii patriei se organizeaza Stafeta muntilor, o competitie absolut onorabila. Si la Festivalul Enescu exista o astfel de competitie. Ea porneste de la Ateneu, cand inca nu s-a terminat concertul sau nu s-au stins aplauzele si continua in forta spre Sala Palatului. Ce impresie lasam oaspetilor nostri care ne-au si incantat cu interpretarile lor nu este cazul sa mai spun.
O proba grea pe munte este aceea de a te strecura prin chei (locuri extrem de inguste situate intre doi pereti montani). Si cum sa lipseasca asa ceva la un festival international. Usile de acces nu se deschid decat pe jumatate pentru ca melomanii sa se simta ca pe munte, atat la intrare cat si la iesire.
Si as putea continua…probabil la editia din 2015 a festivalului.
Rezumand, ce am vrut sa spun prin aceste alegatii, degeaba se fac actiuni de ecologizare (mai bine zis curatenie) in diverse zone montane, imediat vor aparea alte PET-uri, etc. Daca la Sala Palatului sau Ateneu, la un festival de mare tinuta si renume international intalnim acelasi fenomen, situatia este fara iesire. Fiecare va face ce va dori, unii vor arunca gunoaie peste tot, altii, extrem de putini, printre care cred ca va numarati si dumneavoastra, cititorii mei, vor continua sa isi stranga gunoaiele proprii si uneori pe ale altora.
Cred ca v-ati lamurit…nu este nicio deosebire intre Festivalul George Enescu si muntii Romaniei.
