ERHARD LORETAN

 

Un alt alpinist celebru a plecat dintre noi spre piscurile ceresti. Este vorba despre Erhard Loretan, cunoscut ca un alpinist de talie mondiala, a fost cel de al treilea alpinist al lumii care a realizat ascensiuni pe toate cele 14 varfuri de peste 8000m ale planetei. Soarta a decis ca in aceeasi zi in care s-a nascut sa si moara. Nu stiu daca un alpinist renumit doreste sa – si sfarseasca zilele in locurile pe care le-a iubit cel mai mult, adica in munti, cert ramane faptul ca cu Erhard Loretan, asa s-a intamplat. Joi, catre orele 12, in Fischertal, in Haut-Valais, se afla impreuna cu o clienta in ascensiune spre Grünhorn (4043m), cand din motive necunoscute coarda lor a facut posibila o cadere de 200m, pe fata de nord-vest, la o altitudine de 3800m. Alarma a fost data de o alta echipa, salvatorii sosind in jurul orei 16. Prea tarziu din pacate pentru Loretan. Coechipiera sa in varsta de 38 de ani din Geneva a fost transportata cu elicopterul, in stare grava, la spital, cu multiple fracturi si leziuni interne, dar constienta. Cum este viata, ascensiunea pe  Grünhorn nu este considerata ca fiind o ascensiune periculoasa. Erhard Loretan si clienta sa se aflau de sambata trecuta pe munte si efectuasera cateva ascensiuni in regiunea Jungfrau si Aletsch.  

Erhard Loretan s-a nascut la 26 aprilie 1959 si a murit pe 26 aprilie 2011. Avea numai 52 de ani. O cariera stralucita, dar o viata tragica. Nu voi insista asupra acestui aspect, deorece in astfel de momente e bine sa ne aducem aminte de lucrurile bune facute de cel raposat. Pentru curiosi le sta la dispozitie internetul.

Erhard Loretan si-a petrecut copilaria la Bulle, in Elvetia. Un moment decisiv din viata sa a fost anul 1966 cand tatal sau l-a parasit. A plecat in Valais si si-a stabilit drept tel sa devina ghid montan. Fritz Loretan, varul sau si ghid montan, a fost un indrumator pentru Erhard. El a petrecut multe veri în cabana Fründen la care varul sau era cabanier.

Si-a inceput cariera de alpinist la 10 ani (altii spun ca la 11 ani mentorul sau fiind Michael Guidotti) cu prima sa ascensiune pe Dent  Broc in Gruyère sau natal.

 În 1975, el a decis ca este timpul sa iasa din anonimat, pentru a marca trecerea sa pe acest pamant (sunt cuvintele sale). A deschis un traseu pe fata sudica a de Dent Broc cu prietenul s?u, Vincent Charriere. Apoi, în aceeasi ordine de idei, el a facut primul sau solo (la Gross Turm, TD +).

În cele din urma, la douazeci de ani, Erhard Loretan mersese deja pe cele mai multe dintre cele marile„dificultati” din Alpi. La  22 ani, palmaresul sau era deja mai mult decat elocvent.

Dar sa vedem ce a facut prin Himalaya:

  -la 10 iunie 1982, devine primul elvetian care ajunge pe Nanga Parbat, versantul Diamir.

– in iunie 1983 face trei opt miari: Gasherbrum I, Gasherbrum II si  Broad Peak.

– la 30 aprilie 1984 este pe Manaslu.

-la 24 octombrie 1984, o alta premiera, ascensiunea pe Annapurna pe la est, traversarea varfurilor estic, median si principal si coborarea pe partea nordica

-la 7 iulie 1985, tentativa pe fata sudica a K2,si apoi ascensiunea pe Eperon des Abruzzes.

 -la 8 decembrie 1985, o premiera de iarna pe fata estica a Dhaulagiri. Ascensiune efectuata impreuna cu A. Steiner si J. Troillet.

-la 30 august 1986 urca pe fata nordica a Everestului pe culoarul Hornbein (43 de ore dus-intors impreuna cu J. Troillet)

 

-in octobrie 1986 are o tentativa pe Cho Oyu. Prietenul sau, Pierre-Alain Steiner, moare accidental.

-in 1987 are o tentativa pe Shisha Pangma.

-in 1989 un esec pe K2, pe fata vestica.

 -la 21 septembrie 1990 o premiera pe fata  sud-vestica a Cho Oyu. Ascensiune impreuna cu J. Troillet si V. Kurtyka.

-la 3 octobrie 1990 o premiera pe fata sudica a Shisha Pangma, impreuna cu Voytek Kurtyka si Jean Troillet.

-la 2 octombrie 1991 pe pilierul vestic al Makalu cu Jean Troillet.

– in 1992 un nou esec pe K2.

– in 1993, esec pe Kangchenjunga.

-la 1 octombrie 1994 , reusit pe Lhotse, cu J. Troillet.

-la 29 aprilie 1995 se reintoarce pe varful lui Shisha Pangma.

-la 5 octombrie 1995 ascensiune reusita pe Kangchenjunga. Loretan realizeaza 14x8000m. La ora 2 dimineata au plecat francezii Benoit Chamoux (avea la activ 13x8000m) si Pierre Royer, elvetienii Jean Troillet si Erhard Loretan si solo italianul Sergio Martini. Italianul a renuntat, francezii au facut si ei calea intoarsa, dar din pacate, nu au mai ajuns la tabara IV., desi au fost ghidati prin radio de Jean Troillet. Francezii si serpasul lor au ramas pentru totdeauna pe munte. Ultimile cuvinte ale lui Benoit Chamoux au fost: „multumesc, Jean”. Elvetienii au ajuns pe varf la 14:35.

 El a intrat în legenda dupa ascensiunea pe Kangchenjunga impreuna cu prietenul sau, ghidul Jean Troillet. A devenit al treilea om cu 14X8000m, dupa italianul Reinhold Messner si polonezul Jerzy Kukuchka.  

 Erhard Loretan  a fost si pe alte varfuri ale lumii:

-in 1980 la prima expeditie in Peru deschide trei itinerarii: fata de sud a Caras, fata sudica a Pallcaraju si fata vestica a Ranrapalca. Ajunge pe Artesonraju pe fata estica si Huascaran.

-in Europa mentionez numai 38 de varfuri, din care 30 de peste 4000m in 19 zile, impreuna cu Jean Troillet in iarna lui 1986.

– in Antarctica, la 1 decembrie 1994 face prima ascensiune solitara pe Mont Epperly, 4780m si apoi ascensiuni pe Mont Vinson, 5240m si Shin, 4800m. In 1995 se reintoarce pe Mont Epperly pentru a turna un film. Pe 25 decembrie 1995 urca in premiera si solitar pe muntele cu acelasi nume ca al sau Mont Loretan, 4600m (catarare de 2500m).

– la 23 mai 1990 ascensiune pe Mont Mac Kinley, 6194m, in America de Nord. 

Un mic filmulet pe: http://www.tsr.ch/video/info/journal-12h45/3110362-le-celebre-alpiniste-fribourgeois-erhard-loretan-est-mort-jeudi-dans-un-accident-de-montagne-dans-le-haut-valais.html#id=3110362

 Inchei acest articol cu cuvintele lui Erhard Loretan, care dupa opinia mea sintetizeaza foarte bine conceptia sa despre lume si viata : „Intotdeauna, nu m-am simtit mai bine pe aceasta planeta ca atunci cand am ajuns mai aproape de cer”

 Au stat la baza articolului si informatii culese din Tribune de Geneve, 24heures, The Telegraph, Guardian.