Diaspora. Armenii din Estonia.
Estonia este cea mai mica tara de la Marea Baltica. Apele Marii Baltice inunda tarmurile sale de nord-vest, unde exista multe insule mari si mici ale arhipelagului detinut de Republica Estonia. Estonia este una dintre cele mai vechi tari din lume. S-au gasit urme de locuire umana primitiva din mileniul VIII î.Hr. Are o suprafata de 45339 km 2, mai mare ca Armenia care are 29743 km 2 . În schimb populatia Armeniei are aproape 3.000.000 de locuitori fata de numai 1.300.000 cât are Estonia.Nativii tarii sunt estonienii, care reprezinta 70% din populatie. În Estonia traiesc si rusi, ucraineni, belarusi, finlandezi, evrei, armeni si altii. Capitala tarii este orasul Tallinn un adevarat oras-muzeu. Tallinn este, de asemenea, un port important.
Se spune ca armenii au aparut în Estonia înca din secolul al XIV-lea. Au ramas doar amintiri din istoria de 600 de ani a micii comunitati actuale. Totusi în Estonia a fost gasita o carte de proverbe armenesti publicata în 1686, din care exista doar 10 exemplare în lume ,dar niciunul în Armenia. Versiunea copiata a fost trimisa la Erevan.
În secolul al XIX-lea armenii au început sa se stabileasca în Estonia. Primii locuitori au fost studentii armeni ai Universitatii Dorpat (azi Tartu). Khachatur Abovyan (1809-1848) , publicistul Stepanos Nazaryan (1812-1879) , poetii Raphael Patkanyan (1830-1892) , Gorg Dodokhyan (1830-1908) , Gorg Mirimanyan , arheologul Kerovbe Patkanyan (1833-1889) si altii au studiat aici în momente diferite .
Un episod interesant îl constituie felul în care Khachatur Abovyan a ajuns sa studieze la Universitatea din Dorpat (Tartu). În 1829 Friedrich Parrot , profesor la Universitatea Dorpat vine la Etchmiadzin pentru a urca Muntele Ararat cu un grup de oameni de stiinta. Abovyan cu permisiunea Catholicosului si cu aprobarea expeditiei de catre tarul Nicolae I însoteste expeditia si are prilejul de al cunoaste pe Friedrich Parrot si la recomandarea acestuia vine si studiaza la Dorpat. Cei doi au ajuns din a treia încercare pe Ararat la 27 septembrie ( 9 octombrie) 1829. Pe 8 noiembrie a aceluiasi an, Abovyan si Parrot au urcat si pe vârful Micului Ararat.
Ulterior în 1845 si 1846 , Abovyan a urcat din nou pe Muntele Ararat.
Khachatur Abovyan a studiat la Universitatea Dorpat (Tartu).între 1830 si 1835 Aici a studiat stiintele naturii si sociale, limbile ( germana , franceza , engleza , latina ), literatura si filozofia europeana ( Goethe , Schiller , Herder, Kant , Russo si altii), muzica . A stabilit legaturi strânse cu intelectualii europeni-rusi
În a doua jumatate a secolului al XIX-lea – începutul secolului al XX-lea, la Universitatea din Dorpat au studiat aproximativ 200 de studenti. A existat, chiar, un sindicat al studentilor armeni. Unii dintre ei, dupa ce au absolvit universitatea, au trait si au lucrat ceva timp în Estonia. Vardan Abovyan , fiul lui Khachatur Abovyan, dupa ce a absolvit Universitatea Dorpat, a lucrat doi ani la o scoala din orasul Fell (acum Viljandi), predând limba si literatura rusa.
370 de armeni au trait în Estonia în perioada 1830-1917. în 1912-16 a functionat la Tartu corporatia studenteasca intitulata „Armenia”. Între anii 1918-1940, în perioada independentei, legatura dintre Estonia si Armenia a fost întrerupta.
Dupa sfârsitul celui de- al Doilea Razboi Mondial , armenii care luptasera în coalitia anti-Hitler, si care erau în captivitate germana în Estonia, precum si cei demobilizati din armata sovietica, au ramas în Estonia. În anii urmatori (în timpul stapânirii sovietice în Estonia) aici s-au stabilit specialisti armeni trimisi din Rusia din alte republici ale Uniunii Sovietice .
În 1978, un cadou al orasului Gyumri, un monument dedicat prieteniei armeno-estoniene, a fost plasat într-unul din parcurile centrale ale orasului Tartu. Autorul monumentului este sculptorul Hakob Jivanyan. Pe Monumentul din tuf scrie: „Dedicat prieteniei popoarelor armean si estonian, la radacinile careia se afla marele iluminator Khachatur Abovyan. Leninakan-Tartu, 1978”.
Estonia a oferit asistenta fara precedent în zilele cutremurului de la Spitak din 1988, trimitând salvatori si medici în Armenia, iar apoi constructori, bunuri esentiale si bani . Au primit peste o duzina de familii care au venit din zona dezastrului si s-au stabilit în Tallinn si Tartu.
Conform recensamântului din 2000 , în Estonia traiau 1.444 de armeni, iar pâna la data recensamântului din 2011 , numarul oficial de armeni a scazut la 1.042. Conform recensamântului din 1989 al Uniunii Sovietice, numarul armenilor a fost mai mare , si anume 1669.
Potrivit lui Rafik Grigorjan, presedintele Societatii Armene din Tartu si lector la Universitatea din Tartu, astazi traiesc în Estonia peste doua mii de armeni. Interesant este ca în Estonia traiesc 196 de nationalitati, la o populatie de 1,3 milioane si functioneaza 210 organizatii nationale.
Armenii locuiesc în principal în Tallinn (cam 58%) si Tartu (160 de armeni) , un numar mic în Narva si Kohtla Jarve. Un mare numar de armeni sunt intelectuali – ingineri, medici, jurnalisti, personalitati culturale, sefi de companii industriale si comerciale.
Artem Davidjants a fost omul care a reusit sa strânga în jurul sau prin 1987 armenii aflati în Estonia. La începutul anului 1988, a înfiintat oficial Societatea Culturala Armeneasca din Tallinn cu o suta de membri. În acelasi timp, la Tartu s-a format o societate armeana. În 1994, comunitatea din Tallinn a reusit sa obtina propria biserica, care a devenit un centru nu numai pentru identitatea religioasa, ci si pentru identitatea culturala armeana. Armenii au întâmpinat greutati în stapânirea limbii estoniene, dar le-au depasit. Au mai trebuit sa depaseasca si paradoxul estonian, în sensul ca desi au cunoscut oprimarea rusa , acest lucru nu i-a împiedicat pe estonieni sa urasca treptat alte minoritati.
Oricum, Artem Davidjants, spune ca “Nu mai suntem armeni care am venit aici fara cap, ci a aparut o identitate precum armeanul eston”.
Artem Davidjants a predat ani de zile la Universitatea Pedagocica din Tallin.
În 1989, la Tallinn a fost publicat primul numar al ziarului „Vahagn” al Asociatiei Culturale Armene.
În 1989-1991, au aparut la Tallinn 14 numere din ziarul „Vahagn”. Ziarul a acoperit viata comunitatii estono-armene, a publicat articole dedicate istoriei poporului armean si Bisericii armene, stiri despre evenimentele care aveau loc în Armenia si Artsakh. Pe 28 mai 1992, în cadrul radioului de stat eston a fost lansat programul de radio armean „Tsitsernak” (timpul de emisie este stabilit anual).
Centrul Cultural Armean a fost deschis la Tallinn în 1999 (situat în zona centrala a orasului).
Comunitatea religioasa estona a Bisericii Apostolice Armene (Parohia Sf. Grigorie) a fost înregistrata oficial în noiembrie 1993 la Tallinn. În acelasi an s-a alaturat Consiliului Bisericilor din Estonia. În 1994, Consiliul Bisericii Evanghelice din Estonia a cedat pentru utilizare gratuita, timp de 99 de ani Cladirea lui Iani Ankelanots (secolele XVI-XVII), comunitatii armene din Estonia. Cladirea lui Iani Ankelanots, a fost reconstruita în anul 2000 în principal de binefacatori estono-armeni.În timpul Uniunii Sovietice aici era un depozit.
Aici functioneaza Biserica Apostolica Armeana ,Sf. Grigorie Iluminatorul (Armeenia Apostliku Kiriku Eesti Püha Gregoriuse kogudus), cel mai important centru cultural armean din Tallinn.
Prezenta la Biserica Armeneasca este în scadere de la an la an. Motivul nu este doar angajarea, ci si raceala generala din Estonia fata de viata spirituala. În cel mai bun caz, din 1.400 de armeni, 200 merg la biserica.
Prima scoala armeana din Estonia (duminica) functioneaza din 1989 sub auspiciile Asociatiei Culturale Armene din Tallinn (fondator-director, profesor asociat Institutului Pedagogic din Tallin, filolog Artem Davidyants ). Exista si o scoala duminicala pe lânga Uniunea Nationala Armeneasca din Tartu (fondator: Rafik Grigoryan , lector la Universitatea din Tartu ). Scoala are doua grupe pentru cei care vorbesc armeana si cei care nu. Nu exista partide politice armene în Estonia. Viata publica a comunitatii este organizata de Uniunile Nationale Armene din Tallinn si Tartu. Activitatile lor sunt coordonate de Uniunea Nationala Armeneasca din Estonia (înregistrata oficial în 1998). La 4 martie 1999, la Tallinn a fost deschis Centrul Cultural Armenesc, unde se afla biblioteca comunitara si scoala.
În Haapsalu s-a nascut si a trait Anna Hedvig Büll (mama Bull) misionara si o mare prietena si binefacatoare a armenilor în timpul genocidului armean.
Comunitatea armeana din Tallin pe 29 aprilie 1989 a ridicat o placa memoriala pe strada Kul nr. 5 din Haapsalu, unde a locuit Bull. Tot în Haapsalu pe 22 septembrie 2014, a fost sfintit un khachkar în memoria misionarei estoniene Anna Hedwig Bül, care a salvat mii de orfani armeni scapati de genocid.
În 2020 armenii estonieni au organizat un mars pentru a sustine pacea în Nagorno-Karabah.
Armenii care traiesc în Estonia au introdus istoria, cultura si mâncarurile nationale ale patriei lor în Muzeul National Eston, iar din acesta din urma nu a lipsit saslikul caucazian , horovatul cum este cunoscut în Armenia.
Armenii sunt pe deplin integrati în viata estoniei. Lavasul armenesc, basturma, semifabricatele pentru gratar, brânzeturile asortate si tuica au ocupat si magazinele estoniene si sunt la mare cautare în rândul estonieni.
Desi comunitatea este mica, este educata si organizata. Armenii nu se plâng, fiecare traieste cu grijile zilnice, fara a uita în acelasi timp de radacinile armene si de pastrarea identitatii armene.
Desigur, lupta interna pro-estoniana si pro-rusa se simte si printre armeni. Asa cum societatea estona este împartita în doua parti, la fel sunt si armenii.
O problema o constituie pastrarea limbii armene, mai ales ca 40% dintre armenii estonieni fac parte din casatorii mixte.
Relatiile diplomatice dintre Armenia si Estonia au fost stabilite în 1992. Republica Armenia si Republica Estonia au relatii la nivel de ambasadori, dar nu au sediile ambasadelor la Erevan ,respectiv Tallinn. Ambasadorul Armeniei are resedinta la Vilnius (Lituania), iar ambasadorul Estoniei are resedinta la Tbilisi (Georgia).
Personalitati armene în Estonia
Khachatur Avetik Abovyan ( 15 octombrie 1809 – 14 aprilie 1948), proeminent scriitor armean, pedagog, iluminator, întemeietorul literaturii laice armene orientale . Opera lui Abovyan marcheaza începutul unei noi etape în dezvoltarea literaturii armene, care s-a diferentiat de cea anterioara în materie, limba, alegerea eroului etc.
Vladimir Kasparjan s-a nascut la 9 noiembrie 1958 la Tallinn si a ajuns în 2011 seful politiei armene. Kasparjan a servit în armata sovietica , iar din 1997 a servit cu gradul de general-locotenent în armata armeana .
Boris Parsadanjan (Boris Parsadanov) a fost un compozitor si violonist eston de origine armeana . S-a nascut pe 14 mai 1925 la Kislovodsk si a decedat la 14 mai 1997 Tallinn.
Stefan Airapetjan, cunoscut sub numele de scena STEFAN, este un cântaret estonian de origine armeana. A reprezentat Estonia la Concursul Muzical Eurovision 2022, cu piesa Hope.A ocupat locul 13, Armenia a fost pe 20.
Poetul-traducator Yuri Shumakov (1914-1997) a locuit la Tallinn a tradus pentru prima data lucrarile poetilor armeni în estona în anii 1930 .
Nume cunoscute în comunitate sunt pictorii Ashot Tandelyan , Vahan Ananyan , Aragats Kalachyan , Ashot Yeghikyan , Albert Mamyan , sculptorii Rafael Harutyunyan , pictorul Anahit Klyan, pictorul-sculptor Arsen Klyan, violonistul Hasmik Aghrikash- Manatak .
Pictorul Aragats Kalachyan s-a stabilit la Tallinn în 1979. A studiat la Colegiul de Arte Frumoase din Erevan.
Sculptorul Rafael Danielyants s-a nascut la Baku în 1951, a absolvit Colegiul de Arte Frumoase, a servit în armata la Erevan, dupa care s-a mutat în 1977 în Estonia si a absolvit cu distinctie Academia de Arte Plastice din Tallin.
Kristiina Davidjants (nascuta la 9 decembrie 1974 la Baku ) este un regizor si jurnalist eston . Tatal sau, Artem Davidjants , este un armean nascut la Baku , lector de lunga durata la Institutul Pedagogic din Tallinn, directorul fostei edituri Pangloss, seful societatii culturale armene care opereaza în Estonia si presedintele Asociatiei Nationale a Estoniei – Armenia.
Andranik Kecek , compositor si pianist s-a mutat din Erevan în Estonia în 1994 pentru a studia la Tallinn.
Zhenya Hovsepyan cântareata s-a stability din 2007 la Tallinn. A absolvit Conservatorul din Erevan.Sotul ei, Martiros Poghosyan, este dansator, a interpretat dansuri nationale armenesti, dar si cântece europene si armenesti (inclusiv Komitas) în limba armeana.
Gohar Markosyan-Casper scriitoare si traducatoare. A locuit 36 de ani în Estonia cu sotul ei estonian, traducatorul Calle Casper. Din pacate, pe 10 septembrie 2015, dupa o lunga boala, la Barcelona, ??Gohar Markosyan-Casper a încetat din viata.
Exista multi programatori printre tinerii armeni din Tallinn, cel putin 5 din 20 de tineri sunt programatori. Unul dintre ei este Aram Sahradyan, nascut într-o familie de matematicieni, care s-a stabilit la Tallinn împreuna cu parintii sai din 1995. A urmat o scoala rusa timp de 9 ani, iar una estona timp de doi ani. Fluent în Estona. În copilarie, a urmat si o scoala de sâmbata armeana, dar armeana sa a început sa se îmbunatateasca dupa ce si-a cunoscut prin internet, viitoarea sotie armeanca, Shushan, si s-a casatorit.
Tatal sau, Gagik Sahradyan, are acum o renumita fabrica armeana de mezeluri în Estonia, care este cunoscuta de toata lumea ca „Armenian Grill”.
Aram este de profesie programator, a lucrat în diverse companii IT, chiar si în Ministerul de Interne al Estoniei. Acum si-a deschis propria firma, se ocupa si de fotografie, pentru ca de mic i-a placut sa faca fotografii. Ba chiar a luat legatura cu celebrul fotograf australo-armean Yervand Zanazanyan si acum îi face reclama pe retelele de socializare.
Presedinte al Uniunii Culturale „Erevan”, avocata Christina Hakobjanyan s-a nascut în 1988 la Tartu. A studiat la Facultatea de Drept a Universitatii din Tartu, iar acum lucreaza la Banca Scandinava.
Albert Stepanyan a devenit campion mondial la curse. Davit Matevosyan este si antrenor de karate, are 26 de ani, campionul Estoniei. Echipa de fotbal „Ararat” este condusa de Avetis Harutyunyan, care a participat activ si la Jocurile Panarmeene. De doua ori campioana a Estoniei, înotatoarea Maria Harutyunyan a câstigat doua medalii de aur si doua de bronz, participând la acele jocuri. Estonio-armenii au participat si la Jocurile Paneuropene de la Barcelona. Antrenorii echipelor estoniene de lupte si judo au fost armeni.
Surse:menu.err.ee; hy.wikipedia.org; diaspora.gov.am; feministeerium.ee; hy.armradio.am.
Gabriel Antonie Lazarovici
P.S. Compozitia lui Boris Parsadanjan, Simfonia nr.2 Op.6 „Martiros Saryan”, închinata marelui pictor armean, se poate asculta pe: https://youtu.be/nHHzb6Apyok
O melodie de succes a lui STEFAN – Better Days poate fi auzita pe:
PS1. Articolul a aparut în araratonline pe 17 mai 2022. Vezi:https://www.araratonline.com/diaspora-armenii-din-estonia/
