Consiliul National Român al Bucovinei
PRO MEMORIA. Pe 27 octombrie 1918 deputatii romani bucovineni din Parlamentul vienez, fostii deputati din Dieta Bucovinei, primarii romani din localitatile Tarii de Sus a Moldovei, impreuna cu alti reprezentanti ai provinciei istorice s-au intrunit in Sala Mare a Palatului National din Cernauti si au hotarat constituirea Adunarii Constituante. Adunarea a ales un Consiliu National condus de Iancu Flondor-presedinte, Dionisie Bejan, Doru Popovici si Sextil Puscariu – vicepresedinti, Vasile Bodnarescu, Radu Sbierea si Laurent Tomoioaga – secretari.
Consiliul National Român al Bucovinei a fost un organ reprezentativ al românilor din Ducatul Bucovinei în perioada 27 octombrie – 28 noiembrie 1918, pâna la unirea Bucovinei cu România. Între 12 si 28 noiembrie 1918, a condus Ducatul Bucovinei în calitate de autoritate unica.
Prin intermediul primului sau presedinte Iancu Flondor, a solicitat la 2 noiembrie 1918 interventia Armatei României în Bucovina, iar împreuna cu Consiliul Secretarilor de Stat (autoritate guvernamentala formata în baza prevederilor adoptate de Consiliul National), a actionat initial pentru preluarea exclusiva a autoritatii de stat de la guvernatorul imperial Josef Ezdorf si ulterior, dupa obtinerea suportului militar românesc, pentru adoptarea si punerea în practica atât a masurilor necesare restabilirii ordinii publice pe teritoriul bucovinean si administrarii regiunii, cât si pentru convocarea pe baze plebiscitare a Congresului General al Bucovinei, în vederea exercitarii dreptului la autodeterminare al populatiei din provincie.
……………
PRO MEMORIA. Pe 27 octombrie 1687 este semnat Tratatul de la Blaj, prin care Imperiul Habsburgic obliga 12 orase transilvane sa primeasca la iernat trupele imperiale. Inceputul penetratiei austriece in Transilvania. Vor urma numeroase conflicte militare intre armata habsburgica si locuitorii celor 12 cetati. Detalii pe:
…………………..
PRO MEMORIA. De ce Israelul nu sprijina cu armament Ucraina? Ranile vechi se uita greu. Un exemplu. O achitare s-a încheiat la Paris în procesul anarhistului evreu ucrainean Samuil Schwartzbard, în vârsta de 41 de ani, care în mai 1926 l-a împuscat si ucis pe Symon Petlyura, fostul dictator de facto al Ucrainei în perioada 1918-1920.
Ca si Petliura, Schwarzbard a ajuns la Paris dupa o tinerete tulbure , a luptat în Legiunea Franceza (1914–1917) si Brigada bolsevica Kotovsky (1919–1920). La Paris, anarhistul a trait linistit, câstigând bani reparând ceasuri si scriind. El, care la un moment dat si-a pierdut cincisprezece dintre rudele sale în timpul pogromurilor evreiesti din Ucraina, si-a dat seama ca în apropiere traieste un „monstru”.
Pe 25 mai 1926, la coltul dintre Bulevardul Saint-Michel si Rue Racine, Schwarzbard s-a apropiat de Petliura, care privea vitrina. Asigurându-se în ucraineana ca este într-adevar Symon Petliura, l-a împuscat de trei ori, dupa care a asteptat calm sosirea politiei, a predat revolverul si a anuntat ca tocmai l-a împuscat pe criminal.
Einstein , Gorki , Kerensky si Barbusse au fost martori la proces .
Fostul premier ungar Mihaly Károlyi a pregatit materiale de specialitate pentru aparare. Celebrul avocat francez Henri Torrez a condus apararea.
La 26 octombrie 1927, Schwartzbard a fost achitat de majoritatea juriului si imediat eliberat din închisoare, în interiorul careia a petrecut un an si jumatate de ancheta preliminara.
