CAINII CIOBANESTI

O serie de amici ai www.veteranul1.ro m-au rugat sa impartasesc din experienta mea montana si sa-i sfatuiesc asupra lucrurilor care pot face dintr-o excursie o placere sau un mare necaz. De aceea voi prezenta lucruri de care m-am izbit in drumetii. Nu am pretentia de a epuiza subiectele cu pricina si nici ca cele spuse de mine sunt lucruri neaparat de urmat sau care nu pot fi imbunatatite. Un lucru este sigur, sunt traite de mine. Deci sunt rupte din viata si mai ales din drumetii.

Cine nu s-a intalnit cu cainii ciobanesti pe munte? Cred ca toti drumetii au avut de a face cu acestia. O intalnire cu aceste „fiare” nu este intotdeauna placuta. Totusi nu am auzit ca in Romania, pe munte, vreun turist sa fi suferit muscaturi din partea cainilor ciobanesti. Mai mult ca sigur maidanezii sunt mai periculosi.

Cred ca este necesar sa cunoastem si sa apreciem rolul acestor caini in paza oilor si de ce nu cateodata chiar a ciobanilor.

Cainii ciobabesti nu sunt antrenati sa faca rau turistilor. Acesti caini sunt meniti sa apere turma împotriva unor animale de prada mari, cum ar fi lupii si ursii. Ei sunt de obicei nascuti si crescuti printre animalele din turma. Ei dezvolta legaturi strânse cu turma si considera ca este un bun al lor. Ei sunt singurii responsabili pentru securitatea turmei. Ciobanii intervin dupa ce evenimentele sunt in plina desfasurare. Si atunci este dificil sa te opui unui animal incoltit de caini. Tineti minte ca acesti caini nu sunt instruiti pentru a ataca, ci pentru a descuraja.

Comportamentul ciobanestilor este cat se poate de firesc. Cainii ciobanesti isi stabilesc  o zona de protectie în jurul turmei si se asigura ca nimic nu va perturba pasunatul oilor.

Dar cum s? nu apara ca o amenintare pentru oi cand mergi pe jos pe langa turma. Ideal ar fi sa nu te intalnesti cu ea. Putem evita intalnirea cu o turma? Sa admitem ca ar fi posibil. Pentru asta ar trebui sa avem in vedere urmatoarele:
Pe traseul ales sunt stane si zona unde se gasesc.

Excursionistii intalniti au vazut turme de oi.

Stati pe poteca. De obicei pe potecile umblate nu sunt pericole. Cainii au invatat ca drumetii nu pun in pericol siguranta turmei.

Un grup mare este mai putin vulnerabil decat un grup restrans.

 Daca vedeti  în departare o turma,  localizati pozitia câinor de paza.

 Pastrati distanta pentru a evita perturbarea oilor si câiniilor si dati dovada de respect fata de ciobani.

 Este mai bine sa faci un ocol pentru a evita o situatie neplacuta.

Cum sa te comporti daca întalnesti un caine ciobanesc?
Cand vedeti un caine ciobanesc, puteti fi siguri, ca el v-a vazut deja sau v-a simtit.

 Nu intrati în panica. Cainii simt frica si se manifesta ca atare.

 Ramâneti calmi si inaintati încet si nu agresiv. Nu alergati, nu agitati bratele, nu aruncati cu pietre/obiecte, nu il amenintati cu betele. Daca se arata prietenos  nu ii dati de mancare, nu il fotografiati, nu incercati sa-l mangaiati. Gesturile voastre pot fi interpretate ca semn de rea intentie de catre patruped.

Discutati calm si va apropiati lent de turma pentru a creea impresia ca nu va este teama.

 În cazul în care câinele încearca sa va intimideze – inseamna ca vede in voi o amenintare .  Indepartati-va încet si calm.

Nu fortati trecerea, daca oile traverseaza poteca. Mai bine asteptati. Va si puteti odihni putin cu aceasta ocazie.

 Ocolirea turmei daca este posibila este cea mai buna solutie.

Daca sunteti cu copiii dumneavoastra, tinetii departe de acesti caini dragalasi care seamana uimitor cu cei de plus din visele lor.

Dac? sunteti cu cainele dumneavoastra de companie, pastrati-l în lesa si lasati cainele de paza sa il abordeze si sa faca cunostinta.

Puteti sa folositi acel vestit aparat care emite pe frecvente inalte si alunga cainele. Parerea mea dupa o oarecare testare este ca nu toti cainii reactioneaza la fel. De aceea am si renuntat sa-l mai folosesc.

Deosebit  de important este faptul sa discutati cu ciobanii. Acestia se aseaza de obicei in timpul pastoritului in apropierea unei poteci. Mai schimba o vorba, mai cer o tigara, etc. Cand sunt la stana sunt bucurosi de oaspeti si mai fac si ei un ban din vanzarea unor produse. Cainii nu vor interveni.

 Toate astea sunt teorii. Cand vezi cum se napustesc cainii nu stiu daca totdeauna veti putea reactiona corect. Mai ales ca acesti caini au un comportament uneori ciudat. 

Am sa va povestesc trei intamplari cu cainii ciobanesti. Prima s-a petrecut cu multi ani in urma, in primul an de studentie. Fiind prieten cu cabanierul din Malaiesti petreceam ceva timp pe acolo. Asa ca intr-o zi de vara am urcat in Tiganesti sa vad si eu cum arata un lac alpin in Bucegi. Sar de la una la alta. Poate cei mai in varsta isi amintesc de asfintitul soarelui la Malaiesti si de tapul care trona maiestos pe una din stancile de deasupra cabanei. Dar sa revenim. Ajuns pe culme la circa 100 de metri de poteca se afla la pascut o turma de oi cu pastorul ei. Un caine nu are de lucru si trece la atac, mai ales ca eram singur. Strig la cioban sa cheme cainele. Acesta parca nici nu m-a vazut. Ceilalti caini isi vedeau de treaba lor. Eram echipat cu niste bocanci cum nu se mai intalnesc astazi. Erau din piele cu talpa sanatoasa si blindati cu scoabe si masele de otel. Un bocanc greu si care culmea nu aluneca pe stanca. Daca am vazut ca ciobanul nu intervine si ma lasa in gura „lupului” m-am cam speriat. Dulaul m-a simtit si s-a repezit spre picioarele mele. Si atunci din instinct i-am ars un bocanc in bot de l-am intors cu labele in sus. Atunci s-a trezit si ciobanul care a inceput sa ameninte ca de ce i-am lovit cainele. Dupa ceva parlamentari am prezentat un pachet de tigari si lucrurile s-au potolit.

Alta data ma aflam cu partenera mea de viata in Tarcu. Inceput de mai. Un timp splendid. Am intrat in coborare pe poteca spre Armenis. Cand am intrat in Poiana Strigoniu in vale era tarhatul unei stane care se oprise  la odihna. Urcau sus la munte pentru prima data in acel an. Deodata ne-am trezit inconjurati de cainii stanei. In decursul peregrinarilor mele am intalnit o multime de caini ciobanesti, dar asa uriasi ca astia nu am mai vazut. I-am spus sotiei sa ne asezam spate in spate si sa coboram incetisor. In timp ce ii atentionam pe ciobani sotia aluneca si cade la pamant. Noroc ca domnii caini nu au profitat de situatie. Si mai ales am scapat datorita ciobanilor care au intervenit operativ si au chemat cainii. Trecand peste intamplarea cu cainii, totul a fost perfect. Pe firul apei se desfasura un drum forestier si se vedeau ramasitele caii ferate inguste care il precedase. In ultima parte linia ferata era inca functionala si am mers cu un padurar pentru prima si deocamdata ultima oara cu drezina.

O situatie neplacuta am petrecut-o in Piatra Craiului, la coborare pe inserat de la Diana spre Zarnesti pe banda albastra. Am trecut pe deasupra unei stane aflata in vale la peste 500m, si totusi cainii au considerat ca reprezentam o amenintare (eram cu fiul meu) si au trecut la atac. Ne-am facut ca nu-i bagam in seama si ne-am continuat drumul incetisor . Cainii s-au plictisit si s-au intors la treburile lor.

Ce am vrut sa spun cu cele de mai sus? Situatiile pot fi diverse si imprevizibile. Teoria te ajuta dar nu te salveaza. Totul se rezolva pe loc. Foarte important este si comportamentul ciobanilor. Situatiile difera de la caz la caz, una e sa te intalnesti cu turma pe traseul de creasta in Fagaras, si cu totul altceva este sa te intalnesti cu turma in muntii Vrancei.

Si in final un sfat personal pe care, din pacate, nu-l pot prezenta si audio, cand vad cainii ca se dezlantuie strig la ei fara sa-i privesc in ochi:  HUO LA OI MAI. Aproape totdeauna a dat rezultat probabil ca si vocea mea baritonala a impus.