Armenesti 13 septembrie 2024.
“DATE MEMORABILE DIN ISTORIA ARMENILOR” – 13 septembrie
Între 13-15 septembrie 1915 navele de razboi franceze au luat la bord aproximativ 6 mii de locuitori ai satului Musaler, Aleppo Vilayet. Cei care nu doreau sa plece în exil în deserturile lipsite de apa ale Siriei de astazi, unde îi astepta foametea, viticultori, fierari, cultivatori, brutari, apicultori si salari, începând din iulie 1915, au respins mai multe atacuri ale unitatilor obisnuite ale armatei turcilor. Descendentii Musalers traiesc si lucreaza în mai mult de 10 tari din Europa, Asia si America.
La 13 septembrie 1958, în Republica Socialista Sovietica Armenia a fost luata decizia de a forma Rezervatia Khosrov.
Pe 13 septembrie 1922 a început marele foc al Smirnei. Dezastrul de la Smirna (cunoscut si sub numele de Masacrul de la Smirna , Marele Incendiu de la Smirna ), a constat în masacrul civililor greci si armeni din Smirna (Izmir) de catre trupele turce în timpul razboiului greco – turc din 1919-1922 , care a început la 9 septembrie 1922.
S-a nascut pe 13 septembrie 1914 la Istanbul, Armen Zaryan , architect armean ,fiul scriitorului Kostan Zaryan. A murit pe 30 mai 1994 la Erevan.
S-a nascut în anul 1986 Anush Apetyan soldat armean. A fost capturata, violata si mutilata.O crima de razboi oribila. A decedat pe 13 septembrie 2022 lânga Jermuk (Armenia).
Rafael (Rafi) Grigore Horenian s-a nascut la 20 iunie 1931, în orasul Gherla, inginer, proiectant,detinut politic. S-a stabilit în Germania în anul 1985. A decedat pe 13 septembrie 2006.
S-a nascut pe 13 septembrie 1852 la Târgu Mures István Petelei scriitor de fictiune si jurnalist. A decedat pe 5 ianuarie 1910 la Cluj.
FOTO: Armen Zaryan; Anush Apetyan; István Petelei.
Poza; Armen-zaryan.jpg
Foto; Anush Apetyan.jpg
Poza; Petelei_István1.jpg
……………………………………….
RESPECTUL TRATATELOR DE CATRE TURCI
La doar o luna de la semnarea Tratatului de la Sevres , care a stabilit termenii împartirii Imperiului Otoman în urma înfrângerii din Primul Razboi Mondial si a determinat independenta a doua noi state, Armenia si Kurdistanul, la 13 septembrie, armata otomana a atacat Republica Armenia, sub comanda generalului Musa Kazim Karabekir.
Contextul atacului a fost respingerea Tratatului de la Sevres de catre fortele kemaliste, care erau în plina ascensiune în virtualul razboi civil care trecea prin ceea ce a mai ramas din Imperiul Otoman si care, în fruntea Miscarii Nationale Turce, a decis sa puna în aplicare politica pan-turcista . Conform ordinelor guvernului turc, Kazim Karabekir urma sa „ elimine fizic si politic Armenia”. Au existat scurte lupte la scara mica în regiunea Oltu , dar, deoarece ofensiva turca nu a provocat practic nicio reactie din partea puterilor aliate, Karabekir a continuat ofensiva.
Fortele armene se organizasera în asteptarea unui atac asupra satelor armene. Chiar daca armata turca era antrenata si luptase pe frontul de razboi timp de sase ani, a fost nevoita sa trimita la 28 septembrie, patru divizii din Corpul XV de armata peste granita cu Armenia, cu scopul de a captura fortareata strategica Sarikamis . Sarikamis a fost luat în ziua urmatoare, iar restul avansului turc a continuat necontrolat. Pe tot parcursul lunii octombrie, rezistenta armeana s-a prabusit progresiv, iar armatele turce au capturat Kars pe 30 octombrie si au ocupat Alexandropol , cel mai mare oras al Armeniei la acea vreme, pe 6 noiembrie. Armata lui Karabekir a stramutat si a masacrat zeci de mii de civili armeni în timpul campaniei împotriva Armeniei, estimarile conservatoare situând numarul ucisilor între 60.000-100000.
Turcii au negociat ajutor militar de la sovietici, care îsi pregateau planurile de invadare si sovietizare a Armeniei.
Ca urmare a promisiunii facute de Kemal Ataturk lui Lenin de a „lupta împreuna împotriva imperialismelor”, în 1920, guvernul sovietic le-a dat kemalistilor 6.000 de pusti, peste 5 milioane de cartuse de pusca si 17.600 de proiectile.
Campania lui Karabekir s-a încheiat cu sovietizarea Armeniei la 2 decembrie 1920. În acest proces Armenia a pierdut provincia Kars (cu Sarikamis si Ka?izman) si provincia I?dir (cu I?dir si Merdeniq).Surse:diarioarmenia.org+wikipedia.org
Foto: Map_of_Turkey_in_Asia,_Syria,_Palestine,_Hejaz_and_Arabia_by_Frank_Moore_Colby.png
La începutul lui septembrie 1920, Karabekir a început primele operatiuni militare împotriva Republicii Armenia . Au existat scurte lupte la scara mica în regiunea Oltu , dar, deoarece ofensiva turca nu a provocat practic nicio reactie din partea puterilor aliate, Karabekir a continuat ofensiva. La 28 septembrie, a trimis patru divizii din Corpul XV de armata peste granita cu Armenia, cu scopul de a captura fortareata strategica Sarikamis . Sarikamis a fost luat în ziua urmatoare, iar restul avansului turc a continuat necontrolat. Pe tot parcursul lunii octombrie, rezistenta armeana s-a prabusit progresiv, iar armatele turce au capturat Kars pe 30 octombrie si au ocupat Alexandropol , cel mai mare oras al Armeniei la acea vreme, pe 6 noiembrie. [ 11 ] O încetare a focului a fost încheiata la 18 noiembrie si au fost purtate negocieri între Karabekir si o delegatie de pace, condusa de Alexandro Khatisian , la Alexandropol. Desi termenii lui Karabekir au fost extrem de duri, delegatia armeana a avut putine solutii decât sa fie de acord cu acestea. Karabekir si-a aplicat semnatura în temeiul acordului de pace, Tratatul de la Alexandropol , care a fost semnat la 3 decembrie 1920. [ 12 ] Desi tratatul era invalid din punct de vedere tehnic, întrucât guvernul pe care îl reprezenta delegatia lui Khatisian a încetat sa mai existe în ziua precedenta, câstigurile teritoriale ale Turciei asa cum este stipulat în tratat, au fost confirmate în Tratatul de la Kars din 1921. [ 13 ] Armata lui Karabekir a stramutat si a masacrat zeci de mii de civili armeni în timpul campaniei împotriva Armeniei, estimarile conservatoare situând numarul ucisilor la aproximativ 60.000. [ 14 ] [ 15 ] [ 16 ] El a fost desemnat de noua Mare Adunare Nationala de la Ankara sa semneze si Tratatul de prietenie de la Kars cu Uniunea Sovietica la 23 octombrie 1921.
https://en.wikipedia.org/wiki/K%C3%A2z%C4%B1m_Karabekir
…………………………….
Pentru Arsen
Un ascultator întreaba: Cine a inventat valsul ?
Radio Erevan raspunde : Bineînteles ca Lenin, prin istorica sa lucrare: “Un pas înainte, doi pasi înapoi”.
………………………
Buna seara.Am postat un articol mai pe larg,despre hramul Bisericii Armenesti din Galati si facebook-ul imi spune ca nu indeplinesc nu stiu ce conditii.M-am chinuit o ora…pentru ca am scis direct,nu mi-am notat,asa cum procedez de obicei…Acum va trimit pe messenger…
LA HRAMUL BISERICII ARMENESTI DIN GALATI.
O relatare a scriitorului „armean de etnie româna”, Stefan D.Gheorghe.Acesta dupa ce a citit ,,Cartea soaptelor”,a fost atât de impresionat de suferinta poporului armean,încât s-a hotarât sa scrie o carte cu si despre armeni.Asa a vazut lumina tiparului,romanul,,Regele zaharului”referitor la Harutiun Fringhian,un armean care printr-o minune,a scapat din Marele Genocid Armean(1915),si care s-a stabilit pe pe meleagurile romanesti.Intreprinzator iscusit,s-a axat pe comert si în scurt timp a devenit cunoscut si numit,,regele zaharului”.
Aflând despre hramul Bisericii Armenesti,,Sfanta Maria” din Galati , domnul Gheorghe s-a decis sa participe la aceasta sarbatoare a armenilor galateni si nu numai si a redactat câteva rânduri despre eveniment.
Gabriel Antonie Lazarovici
LA HRAMUL BISERICII ARMENESTI DIN GALATI.
Pe 8 septembrie am purces la drum de la Braila la Galati pentru a participa la hramul Bisericii Armene,,Sfânta Maria”,din oras,urmând vechea deviza:,,Mai bine sa ajung mai devreme,decât mai târziu!”. Biserica strânsa ca-ntr-o menghina,între doua blocuri din perioada comunista,fara sa fie înzorzonata ca o mireasa ,,de bani gata”,se înalta simpla,alba si sfidatoare.Biserica are hramul,,Sfintei Nascatoare de Dumnezeu”.În anii ’60,urma si ea,ca si Biserica,,Sfantul Gheorghe”si Biserica,,Sfanta Sofia”,sa fie demolata,pentru a face loc cartierului de locuinte,din Mazepa.La interventia hotarâta a arhiepiscopului Dirayr Mardichian si a comunitatii a fost salvata de la disparitie. Cutremurul din anul 1977,i-a afectat în mod serios,rezistenta.Unul dintre consilieri matura curtea bisericii. Eduard Kevorchian,liderul comunitatii armene din oras,un barbat înalt,cu parul alb si mustata bine aranjata,frumos ca un actor de cinema,verifica si stabileste ultimele detalii.Cum au venit oaspetii armeni din Pitesti,Constanta si Bucuresti,iese în calea lor pentru a le ura bun-venit.Pe armeni îi recunosti imediat.Cu nasul acvilin,pielea un pic smeada si ochii plini de lumina,vibreaza o energie suplimentara în tot ce fac.Pe chipul femeilor,se zaresc urmele de frumusete.Tinere sau mai în vârsta,au un par bogat,aspru,cret sau ondulat.
Formele trupului sunt bine proportionate.Îmbracamintea eleganta cu materiale care nu se prea gasesc în România,dovedeste faptul ca tin/pastreaza legatura cu fratii lor,din Armenia.Lumea se framânta….au sosit oficialitatile bisericesti.Sfânta liturghie este oficiata de Preasfintitul Episcop Datev Hagopian,în coslujire cu preotul Radu Krikor Holca.Intâistatatorul Bisericii Armene din România poarta odajdii albe,brodate cu motive armenesti,care la lumina filtrata printre vitralii,si cea a candelabrelor,par poleite cu aur.Mitra de pe cap seamana cu cele purtate de înaltii prelati catolici.Preotul paroh al Parohiei Bisericii Armene din Constanta este îmbracat într-un anteriu simplu,purpuriu.Vocea de soprana a tinerei care acompaniata de pianina cu,,inflexiuni”de orga,înalta rugaciuni catre Maica Domnului,seamana cu glasul îngerilor din Rai.Episcopul strabate biserica si trece pe la fiecare,pentru a saruta crucea din argint ,în care sunt particele din moastele lui Ioan Botezatorul.La sfârsit,trecem ca sa sarutam Sfânta Scriptura,din mâinile Episcopului Datev Hagopian.Chiar daca Sfânta Liturghie s-a oficiat în limba armeana,atmosfera a fost cu adevarat magica.Predica a fost tradusa de parintele Radu Krikor,si a fost cu adevarat înaltatoare.Consilierii trec cu tavile încarcate cu struguri parfumati,si ne servesc.L-am simtit pe Dumnezeu în bisericuta frumoasa,cocheta si primitoare,cu toti cei care i-au trecut pragul.La final,prietenul meu,tânarul poet si prozator galatean-Marius Chiru m-a prezentat liderului comunitatii armene din oras,care a fost interesat de cartea mea „Regele Zaharului”,soptindu-mi la ureche,ca intentioneaza sa le faca o mica bucurie,confratilor sai.Sarbatoarea s-a încheiat cu agapa crestina,,hurban'”,la un restaurant din cadrul Complexului,,Potcoava de Aur”,aflat în preajma bisericii.Ospatarii n-au servit bucate armenesti,dar acesta masa a fost un prilej de a-si împartasi unii,altora,bucuriile si necazurile,au râs,au glumit…nadajduind ca micuta Armenie,tara lor de origine,nu va mai fi ciopârtita vreodata si nu va mai curge sânge de martir!
Stefan D.Gheorghe
Dupa ce-am citit,,Cartea soaptelor”,scrisa de economistul,politicianul si scriitorul Varujan Vosganian,am fost atat de impresionat,de suferinte poporului armean,incat m-am hotarat sa scriu si eu o carte depre aceasta etnie.La inceputul lunii august 2024,a vazut lumina tiparului,romanul,,Regele zaharului”referitor la Harutiun Fringhian,un armean care printr-o minune,a scapat din Marele Genocid Armean(1915),care pribegind prin mai multe parti ale lumii,in cele din urma,s-a stabilit pe meleagurile romanesti.Intreprinzator iscusit,s-a axat pe comert si in scurt timp a devenit cunoscut si numit,,regele zaharului”.Dorinta mea cea mai arzatoare,a fost aceea ca scrierea mea sa ajunga in mainile armenilor.Ieri,am pus cateva carti in traista(evident,un eufemism),mi-am facut o cruce larga,si de la Braila,am purces la drum spre Galati,pentru a participa la hramul Bisericii Armenesti,,Sfanta Maria”,din oras,urmand vechea deviza:,,Mai bine sa ajung mai devreme,decat mai tarziu!”Stransa ca-ntr-o menghina,intre doua blocuri din perioada comunista,fara sa fie inzorzonata/impopotanata ca o mireasa ,,de bani gata”,se inalta simpla,alba si sfidatoare.Biserica are hramul,,Sfintei Nascatoare de Dumnezeu”.In anii ’60,urma si ea,ca si Biserica,,Sfantul Gheorghe”si Biserica,,Sfanta Sofia”,sa fie demolata,pentru a face loc cartierului de locuinte,din Mazepa.La interventia Arhiepiscopului Dirayr Mardichian si al unui libanez,prieten al armenilor,a fost salvata de la disparitie.Cutremurul din 1977,i-a afectat in mod serios,rezistenta.Unul dintre consilieri matura curtea bisericii.Kevorchian Eduard-liderul comunitatii armene din oras-un barbat inalt,cu parul alb si mustata bine aranjata,frumos ca un actor de cinema,verifica si stabileste ultimele detalii.Cum au venit oaspeti armeni din Pitesti,Constanta si Bucuresti,iese in calea lor,pentru a le ura bun-venit.Pe armeni ii recunosti imediat.Cu nasul acvilin,pielea un pic smeada si ochii plini de lumina,vibreaza o energie suplimentara in tot ce fac.Pe chipul femeilor,se zaresc urmele de frumusete.Tinere sau mai in varsta,au un par bogat,aspru,cret sau ondulat.Formele trupului sunt bine proportionate.Imbracamintea eleganta cu materiale care nu se prea gasesc in Romania,Dovedeste faptul ca tin/pastreaza legatura cu fratii lor,din Armenia.Lumea se framanta….au sosit oficialitatile bisericesti.Sfanta liturghie este oficiata de Arhimandritul Datev hagopian,in coslujire cu preotul Radu Krikor Holca.Intiistatatorul Bisericii Armene din Romania poarta odajdii albe,brodate cu motive armenesti,care la lumina filtrata printre vitralii,si cea a candelabrelor,par poleite cu aur.Mitra de pe cap seamana cu cele purtate de inaltii prelati catolici.Preotul paroh al Parohiei Bisericii Armene din Constanta este imbracat intr-un anteriu simplu,purpuriu,si seamana foarte bine cu,,Fratele Tuck”-uriasul calugar din romanul,,Robin Hood”,al scotianului Walter Scott.(a nu se intelege ca o spun in sens peiorativ).Vocea de soprana a tinerei care acompaniata de pianina cu,,inflexiuni”de orga,inalta rugaciuni catre Maica Domnului,semana cu glasul ingerilor din Rai.Arhimandritul strabate biserica si trece pe la fiecare,pentru a saruta crucea din argint ,in care sunt particele din moastele lui Ioan Botezatorul.La sfarsit,trecem ca sarutam Sfanta Scriptura,din mainile Arhimadritului Datev Hagopian.Chiar daca Sfanta Liturghie s-a oficiat in limba armeana,atmosfera a fost cu adevarat magica.Predica a fost tradusa de parintele Radu Krikor,si a fost cu adevarat inaltatoare.Consilierii trec cu tavile incarcate cu struguri parfumati,si ne servesc.L-am simtit pe Dumnezeu in bisericuta frumoasa,cocheta si primitoare,cu toti cei care i-au trecut pragul.La final,prietenul meu,tanarul poet si prozator galatean-Marius Chiru m-a prezentat liderului comunitatii armene din oras,care mi-a cumparat toate cartile,soptindu-mi la ureche,ca intentioneaza sa le faca o mica bucurie,confratilor sai.Sarbatoarea s-a incheiat cu agapa crestina,,hurban'”,la un restaurant din cadrul Complexului,,Potcoava de Aur”,aflat in preajma bisericii.Ospatarii n-ai servit bucate armenesti,dar acesta masa a fost un prilej de a-si impartasi unii,altora,bucuriile si necazurile,au ras,au glumit…nadajduind ca micuta Armenie,tara lor de origine,nu va mai fi ciopartita vreodata si nu va mai curge sange de martir!
A APARUT IN ARARAT CU MODIFICARI
……………………………………………….
Întâmplator am descoperit o interpreta cu mult har, Marie Awadis. S-a nascut în Liban ,iar în prezent locuieste în Germania. Ascultati:
Marie Awadis – Étude No. 10: Void (Official Music Video)
https://youtu.be/VkgQ2iETU3k?si=OMD4fYDde9PqaowP
……………………………………
Elina Avanesyan din Armenia va conduce pe 16 septembrie un master class de tenis la Erevan
arton119265.jpgCea de-a 50- a racheta mondiala , reprezentanta Armeniei, jucatoarea de tenis Elina Avanesyan va vizita în curând Erevan.
Elina Avanesyan, care a obtinut cetatenia Republicii Armenia cu sprijinul Fondului de Dezvoltare „ Keron ”, al Federatiei Armene de Tenis si al Ministerului Educatiei si Culturii din Republica Armenia, va participa la o serie de evenimente.
Elina Avanesyan va sustine o conferinta ei de presa pe 16 septembrie la clubul de tenis Incourt din Erevan, apoi Elina Avanesyan îi va întâlni pe copiii din Artsakh – de unde este familia ei, le va împartasi istoria familiei si le va oferi cadouri.
Elina Avanesyan va conduce o clasa de master de tenis cu copii care joaca tenis, va împartasi sfaturi si trucuri de antrenament.
Pe 17 septembrie, Elina Avanesyan va participa la masa rotunda a Summit-ului mondial armean privind viitorul sportului si culturii. Elina Avanesyan a declarat ca vrea sa dezvolte tenisul în Armenia.
https://www.armenews.com/spip.php?page=article&id_article=119265
…………………………………….
Foto; pngHfT8BoIIUS.png
Sculptura cu flacara vesnica din Ealing -Marea Britanie
Memorialul se afla amplasat lânga Pitzhanger House and Gallery din Ealing Broadway.
………………………………………
Vahagn Afyan a fost numit ambassador extraordinar si plenipotentiar al Republicii Armenia în Nepal si ambasador extraordinar si plenipotentiar în Republica Populara Bangladesh cu resedinta la New Delhi.
Foto; 8b70ec2d965e170f514a97d7e0358ae0.jpeg
https://verelq.am/hy/node/149745?fbclid=IwY2xjawFQi81leHRuA2FlbQIxMQABHX2kJbvBap0H1hsAPDeKJZhZCpWY_fHyEZiGISLSIiNoo_3wFB9TUxMQABHX2kJbvBap0H1hsAPDeKJZhZCpWY_fHyEZiGISLSIiNoo_3wFB9TUxmnge-uZQ_TUxp-u5-uQ_TUxp-u5-uQ_T
–………………………………….
Un articol interesant intitulat” România: Una dintre cele mai vechi cetati armene”
a publicat Catherine Yesayan în asbarez.com. Doamna Catherine Yesayan este o veche colaboratoare la asbarez.com. A scris si o carte care s=a bucurat de succes intitulata „A woman, a revolution, a journey”. Articolul ” România: Una dintre cele mai vechi cetati armene” contine si unele inexactitati sau supraevaluari. Semnalez aparitia articolului pentru o eventuala preluare pe araratonline/revista Ararat. În tot cazul va redau în întregime articolul .
pe: https://asbarez.com/romania-one-of-the-oldest-armenian-strongholds/?fbclid=IwY2xjawFQjUZleHR uA2FlbQIxMQABHTOdWzBbPrGPtwt7xwxX3x-SxJ9OrjMqTKbctY2xjawFQjUZleHR9CMUZAQ2N9CMUQA2N9CMUQ_28_28 TVv9Na
P.S. Gasiti alte articole ale doamnei Catherine Yesayan pe: https://muckrack.com/catherine-yesayan
foto; 61PCMHhmWkL._SY425_.jpg / FOTO; Catherine_Yesayan_NEW1.jpg
România: Una dintre cele mai vechi cetati armene
A WOMAN, A REVOLUTION, A JOURNEY
https://muckrack.com/catherine-yesayan
foto;61PCMHhmWkL._SY425_ / FOTO; Catherine_Yesayan_NEW1
Povestea mea începe la începutul lunii iulie a acestui an, când am vizitat Erevan pentru a participa la Festivalul de Film Caisa.
Într-o zi, în timpul unei proiectii de film la festival, i-am întâlnit pe profesorul Peter Cowe, care preda Studii armenesti la Universitatea din California, Los Angeles, si pe sotia sa, Anahit. Interesele si cercetarile prof. Cowe includ istoria medievala armeana.
În timp ce vorbeam, am aflat ca si ei aveau planuri sa calatoreasca în România în august si, întâmplator, ne-am propus sa fim acolo în acelasi timp.
Întâlnirea întâmplatoare s-a desfasurat destul de bine. Aveau planuri sa ramâna doua zile la Bucuresti si apoi sa calatoreasca în nordul României, unde prof. Cowe intentiona sa faca cercetari asupra manuscriselor armenesti care erau adapostite într-o manastire de acolo. Calatorea cu sotia sa si alti doi prieteni.
Comunitatea armeana din România este considerata a fi una dintre cele mai vechi comunitati armene din Europa. Exista dovezi ca armenii s-au stabilit în România pâna în secolul al X-lea.
Primul val mare de migratie armeana a început în secolul al XI-lea, în urma cuceririi orasului Ani de catre turcii selgiucizi, care a dus la un exod masiv catre Occident.
Populatia armeana din România a crescut si ea dupa genocidul armean, ajungând la un moment dat în jur de 80 pâna la 100.000. Cu toate acestea, de-a lungul anilor, populatia a scazut ca urmare a casatoriilor mixte si a ocupatiei sovietice, când un numar mare de armeni s-au mutat în Statele Unite si în alte tari. Astazi, aproape 5.000 de armeni traiesc oficial în România.
Acum, revenim la povestea mea.
Am ajuns la Bucuresti cu trei zile înainte de Prof. Cowe si grupul lui si am facut singuri vizitarea obiectivelor turistice pâna au sosit ei.
În primele trei zile ale calatoriei mele, m-am aclimatizat cu orasul pe masura ce l-am explorat pe cont propriu. Bucurestiul a fost neasteptat de frumos – un oras bogat din punct de vedere arhitectural, cu o multime de monumente, cladiri incredibile si bulevarde foarte largi.
Am facut un tur de o zi prin Transilvania, o regiune la nord de tara. Am vazut câteva castele. A fost o aventura foarte interesanta.
Când au sosit prof. Cowe si grupul sau, am vizitat împreuna biserica Episcopiei Armenesti a Bucurestiului si l-am întâlnit pe episcopul Tatev Hagopian, care ne-a oferit o multime de informatii despre armenii din România.
Astazi, principalele institutii armene si Prelatul Episcopiei Armenesti sunt situate în jurul Bisericii Armenesti Sfintii Arhangheli de pe strada Armeneasca din Bucuresti.
În ultimii trei ani, biserica a fost în constructie. Proiectul de renovare este finantat de Guvernul României.
Pacat ca exteriorul bisericii era acoperit cu schele. Totusi, am putut sa intram în biserica si sa ne minunam de arhitectura si decorul acesteia.
Piatra de temelie a acelei biserici a fost pusa în iulie 1911, iar constructia a fost finalizata în septembrie 1915. Designul seamana cu Catedrala Etchmiadzin din Armenia.
Biserica Sfintii Arhangheli este închinata arhanghelilor Mihail si Gavril, deoarece dezvelirea bisericii a coincis cu sarbatoarea acelor sfinti.
Biserica se afla într-o curte mare si este înconjurata de o resedinta episcopala, o biblioteca, un muzeu eparhial, un centru cultural, o gradinita si sediul Uniunii Armenilor din România. În plus, exista Editura Ararat, iar New Life — bilingv în armeana si româna — periodice.
Episcopia Armeneasca din România a fost înfiintata în 1401 prin decretul printului român Alexandru, care era cunoscut si sub numele de „Printul cel Bun”.
Cea mai veche Biserica armeana din România, care exista si astazi, a fost construita în anul 1350 si se afla în orasul Botosani. Potrivit unor surse, biserica a fost construita pe locul unei vechi biserici de lemn.
Zeci de biserici, manastiri si capele au fost construite în secolele XIV-XX în orasele Bucuresti, Constanta, Pitesti, Suceava, Lasi, Botosani, Romani, Galati, Ocna si Tulcea, precum si în orasele transilvanene Gerlan, Dumberven, Georgen si Frumoasa. Câteva dintre bisericile armene sunt catolice si nu apostolice.
Gerlan, fostul Armenopolis, sau orasul armean, a fost construit în 1700. Dumberven, cunoscut anterior sub numele de Elizabethpolis, a fost construit si de câteva mii de armeni. Orasul a fost numit dupa Regina.
Astazi, în România exista 22 de biserici si manastiri armene, construite între secolele al XIV-lea si al XX-lea — 16 biserici apostolice, doua manastiri si patru biserici catolice. Episcopul Hagopian ne-a oferit o harta a României, care a indicat fiecare dintre bisericile existente.
Aici, as vrea sa mentionez o manastire deosebita, numita Hagigadar, din Suceava (pronuntat Suchava). Biserica este una dintre cele mai vechi, construita în anul 1512 si este situata pe teritoriul româno-moldovenesc. Picturile expuse în interiorul bisericii sunt în stil iconoclasm armean.
Comunitatea armeana este una dintre cele 18 minoritati etnice, care are dreptul de a participa la alegerile parlamentare din România.
Potrivit legislatiei actuale a României, activitatile grupurilor care reprezinta minoritatile etnice sunt finantate de la bugetul de stat, lucru vital pentru armeni în organizarea de evenimente culturale.
O sarbatoare semnificativa organizata de comunitatea armeana este „Festivalul Strada Armeneasca” de trei zile, care se desfasoara anual din 2013, cu participarea a mii de români si minoritati nationale.
În acest an, foarte populara trupa armeana „Metz Bazar” si cântareata „Lada Niva”, precum si alte grupuri de dans si muzicale armene, au fost invitate sa participe la festival. Aproximativ 25.000 de persoane au participat la evenimentul de trei zile, care a avut loc în perioada 2-4 august la Parcul Botanic din Bucuresti.
Dupa ce a aflat toate aceste fapte, grupul nostru a mers alaturi pentru a vizita Centrul Cultural „Hovsep-Victoria Dudian”, muzeul Episcopiei Armene si biblioteca.
Timp de mai bine de o ora, Siran Navrouzian, profesorul muzeului, ne-a oferit un tur amanuntit si a oferit detalii despre colectiile de carti, picturi, relicve bisericesti, publicatii si artefacte, inclusiv manuscrise de mâna datând din 1351.
Muzeul Dudian a fost deschis în 1944. Navrouzian a explicat cum Dudian, dupa care poarta numele muzeului, a vândut una dintre fabricile sale pentru a finanta constructia muzeului.
A doua zi, grupul nostru s-a întâlnit cu Varuzhan Viskanyan, care este presedintele Uniunii Armenilor din România. Armenii locali sunt mândri ca au un reprezentant în Parlament.
Ne-am întâlnit pe Viskanyan într-o cladire de lânga Episcopia Armeneasca, unde era o scoala armeana care s-a închis în 1962.
Ne-a povestit putin despre viata lui si despre parintii lui, care erau din Istanbul—Constantinopol. El a mai subliniat ca armenii României, în trecut, fusesera aristocratia diasporei. „Comunitatea era plina de intelectuali, oameni de afaceri, profesionisti… oameni foarte bogati care au pierdut totul când comunistii au preluat România”, a spus Viskanyan.
Viskanyan, care este un lider devotat al comunitatii, crede ca comunitatea armeana a început sa urce în sus si ca lupta nu poate fi pierduta.
Aici, tin sa mentionez ca al 130-lea Catholicos al Bisericii Apostolice Armene, Vazgen I, s-a nascut la 20 septembrie 1908 la Bucuresti într-o familie apartinând comunitatii armeno-române. Tatal sau era cizmar, iar mama lui era profesoara.
Nu prea departe de Biserica Armeneasca, în orasul vechi al Bucurestiului, se afla un restaurant popular, care a fost fondat în 1808 ca han.
Proprietarul era un armean, Emanuel Mirzayan, supranumit „Manuc Bei”. La acea vreme, era unul dintre cele mai luxoase hanuri din regiune.
Este binecunoscut faptul ca, în 1812, a fost semnat Tratatul de la Bucuresti între Imperiul Otoman si Imperiul Rus în „Hanul lui Manuc” din Bucuresti.
Ca grup, am mers sa luam cina în acelasi restaurant. Este o locatie de luat masa binecunoscuta despre care aproape toata lumea stie.
Restaurantul este amenajat într-o curte imensa, marginita de copaci si vegetatie. Curtea este înconjurata de o cladire cu trei etaje, cu balcoane si camere înconjuratoare.
Facusem rezervari în prealabil, altfel nu ne-ar fi putut gazdui. A fost si un divertisment live, cu o trupa.
Urmatorul loc pe care l-am vizitat a fost „Casa Melik” sau casa lui Melik, care se afla, din nou, în vecinatatea bisericii. Ne-a luat cam 15 minute sa ajungem acolo, pe jos, de la biserica.
Casa spatioasa, cu doua etaje, a fost construita în 1760 de un negustor armean. Mai târziu, casa a servit drept azil de batrâni pentru vaduvele armene. Astazi, este un muzeu dedicat pictorului Theodor Pallady. Casa era o marturie a vietii foarte bogate a armenilor.
Un alt loc foarte interesant de vizitat este cimitirul armean, care a fost construit în 1854, unde exista o mica capela dedicata Sfântului Grigorie Iluminatorul. Majoritatea mormintelor au fost sculptate la Viena si aduse la Bucuresti.
Aceasta se încheie raportul meu despre România si comunitatea ei armeana din diaspora.
FOTO; Catherine_Yesayan_NEW1
https://asbarez.com/romania-one-of-the-oldest-armenian-strongholds/?fbclid=IwY2xjawFQjUZleHR uA2FlbQIxMQABHTOdWzBbPrGPtwt7xwxX3x-SxJ9OrjMqTKbctY2xjawFQjUZleHR9CMUZAQ2N9CMUQA2N9CMUQ_28_28 TVv9Na
……………………………………………….
Prin anticariate
Un mod de a procura carti ale scriitorilor armeni cu preturi modice este acela de a apela la anticariate.
Astfel,azi, gasim:
Manole Auneanu – Noaptea disperatilor,1993-5 lei
Manole Auneanu – Aventura nocturna,1973-7 lei
Manole Auneanu – Cerul era aproape,1961-2,50 lei
Manole Auneanu – Destinul ingerilor,1965-2,80 lei
Foto; manole-auneanu-destinul-ingerilor_204091.jpg
Lasă un răspuns