Georgienii ne-au oferit un mic dejun copios si in aceste conditii am plecat la noua si jumatate spre Mtsheta, oras stravechi si fosta capitala a georgienilor. Inainte de a intra in oras am urcat din greu un deal pana la manastirea Jvari (manastirea Crucii in traducere). Pozitia seamana oarecum cu cea a abatiei Sacra di San Michele de langa Torino.
Perspectiva este coplesitoare. Orasul Mtsheta si Catedrala Svetitskhoveli se vad in intreaga lor splendoare.
Sunt multe legende legate de acest loc. Se zice ca Sfantul Nino l-a crestinat pe regele Mirian III si acesta a ridicat o mare cruce de lemn in aceasta locatie. Manastirea a fost construita in jurul anului 600 si a devenit un important loc de pelerinaj. Este pe lista monumentelor UNESCO.
Ne scoboram din varful dealului si intram in Mtsheta sa vizitam, poate, cel mai important loc religios al Georgiei, catedrala Svetitskhoveli ridicata in secolul XI. Multi vizitatori si pelerini, in mod deosebit copii.
Catedrala, a doua ca marime dupa cea din Tbilisi este somtuoasa si face si ea parte din patrimoniul UNESCO. In afara zidurilor un bazar cu diverse produse locale, in mod deosebit dulciuri. Multe dulciuri ca ma si mir cum de nu fac georgienii diabet.
Ne reintoarcem in Tbilisi cale de vreo 20 de kilometri. Facem un tur de oras si aflam cate ceva despre cladirile din centrul orasului. Se face mare caz de faptul ca in Georgia nu este coruptie. Pe propria piele acest lucru nu se confirma, dar despre acest lucru putin mai incolo. Orasul este frumos in diversificarea lui. Sunt constructii noi, sunt constructii vechi, nu par sa fi fost coordonate de un plan arhitectonic, dar una peste alta nu distoneaza.
Oprim, coboram din autocar si o luam perpedes. Autocarul pleaca ,urmand sa revina pe la ora 17. Se pare ca nu prea sunt locuri de parcare in zona centrala.
Pentru ca ne aflam in imediata apropiere vizitam Biserica Metekhi, asezata strategic pe malul raului Kura.
Raul Kura (in limba turca kura inseamna domol) are izvorul in Turcia, strabate Georgia si Azerbaidjan si se varsa in Marea Caspica. De pe platforma bisericii Metekhi se observa traseul telefericului ce leaga Piata Europa de fortareata Narikala, fortareata ce domina orasul. Tot pe dealul cetatii se vede o statuie ,hai sa zicem impropriu „Mama Georgia”, in fapt Kartlis Deda adica „Mama Karthli”. Din locul in care ne aflam am vazut palosul si in cealalta mana ni s-a spus ca ar fi un ciorchine de strugure, simbol al ospitalitatii. Acum ca veni vorba georgienii au vii peste tot si fac un vin de calitate. Vizitam si biserica armeana.
O biserica armeana se afla si la Batumi. Sa nu uitam ca desi acum sunt o minoritate, armenii la mijlocul secolului al XIX-lea erau populatia majoritara. Mai urcam putin si dam si de o moschee.
Elena, ghida georgiana, ne conduce pe stradute si dam de o scara ce coboara la cataracte.
O mica cascada ne da impresia ca ne aflam la munte.
Moda cu lacatelele pe poduri nu a trecut.
Mergem spre bulevardul central, Rustaveli, si in drum observam baile de sulf ce se afla in reparatii.
Caldura mare ne face sa renuntam la alergat prin oras si decidem sa ne reintoarcem la hotel cu un taxi. Gasim o zona nominalizata pentru TAXI si ne indreptam spre un taxi. In fata se afla un echipaj al politiei georgiene. Necoruptii georgieni ne-au poftit in taxi au luat caseta cu inscriptia „taxi”, nu aveau aparat de taxat, totul sub ochii vigilenti ai politiei. Noi ne-am inteles cu taximetristul pentru 10 lari. Se pare ca acesta este un tarif unic pe piata neagra a taxiurilor din Tbilisi. Hotelul unde am fost cazati este nou si se afla cam la 8 kilometri de centru, asa ca soferul nostru care conducea o masina cu volanul pe partea dreapta a cam cautat locatia, ceea ce a fost in beneficiul nostru pentru ca ne-am mai plimbat prin oras.
Grupul a marsaluit pe Rustaveli, a fost la Sinagoga si la 17 s-a prezentat la autocar. Desi il informasem pe ghid sa nu ne astepte, autocarul a mai stationat 10 minute si apoi a luat drumul spre hotel. Seara un grup de excursionisti a participat, contra cost, la o seara georgiana. In Azer si Armenia nu au mai fost organizate astfel de seri.
Noi am trecut la odihna, caci a doua zi plecam spre Azerbaidjan.
