Somnul a fost agitat. Emotiile pentru etapa de azi au fost puternice. Ne asteptam la ceva in genul etapei trei, de la Zumaia la Markina…
La ora 5.20 am deschis ochii din greseala. In camera cu 8 paturi mai eram doar noi in pat. Restul deja erau pe drum spre Miraz, sa prinda loc acolo…Pe la 7 cand noi ne beam cafeaua, mai ramasesera doar cei care luau autobuzul pana la Sobrado sau care aveau cort.
Dupa 6 kilometri din etapa am descoperit un hostel. Prima surpriza a zilei. Nimeni nu pomenise de el. La km 11 era un punct de ajutor pentru pelerini, unde am baut o cafea si am mancat un sandwich. La km 16 eram la albergue, cu numerele de sosire 18 si 19, ceea ce ne dadea posibilitatea sa dormim pe saltele pe jos, cum nu asta era planul nostru am plecat mai departe.
La km 18 le-am gasit pe Oana si pe Elena, care isi facusera deja jumatate din etapa de dimineata si erau la o binemeritata pauza. De aici drumul a devenit mai accidentat si pelerinii au disparut. Am mers 20 de kilometri printr-o pustietate absoluta, intrerupta din cand in cand de latratul unui caine sau de focurile de pusca ale vanatorilor dintr-un poligon invecinat…
Etapa nu a fost nici pe departe la fel de grea cum ne asteptam noi, doar lunga si obositoare.
Sobrado ne-a primit cu o temperatura record pentru aceasta zona, peste 32 de grade, berea de la sfarsitul etapei fiind binefacatoare.
Maine avem doar 20 de kilometri pana la Arzua, intalnirea cu Camino Frances si fluviul de pelerini ce se scurge spre Santiago.
Ultreia!
Doua romance mama si fiica
