ZIUA 21. CUDILLERO – CADAVEDO

O etapa frumoasa in primii 12 kilometri, cu schimbari de altitudine si de directie, cu rute afectate de despaduriri si de lucrari de infrastructura. Din pacate acest lucru a insemnat si faptul ca am mers numai si numai pe asfalt. Stiu ca nu este ceva dificil, dar dupa 600 de kilometri in sandale, devine suparator.
Dupa ce am facut ce mai ramasese din etapa de ieri, am intrat pe vechea sosea nationala N632 si am mers inca 26 de kilometri. Din 2006 si pana acum despaduririle au insemnat eliminarea vechilor carari pe care mergea Camino, prin urmare am profitat sa mergem pe un drum national circulat de cateva masini si, cel mai important etapa asta: sa mancam fragi. O puzderie de fragi, neculesi si nemancati de nimeni, in fata carora nu am putut sa rezistam si ne-am oprit de mai multe ori sa degustam placerile padurilor spaniole.
De pe drumul pe care mergeam, printre vai si viaducte, puteam observa, undeva pana in doi kilometri oceanul. Din pacate mai avem doar 2-3 etape cu ocean, urmand sa cotim in interiorul peninsulei, spre Santiago.
Nu mai e mult, drumul pare tot mai usor, chiar si 40 de kilometri nu ne mai sperie, picioarele sunt obisnuite cu mersul si avem un automatism in mers care ne permite sa ne gandim la intrebarea cea mai importanta a drumului: de ce, in vacanta, am ales sa mergem 900 de kilometri pe jos prin Spania, urmand un pelerinaj sfant pentru catolici si fara aceeasi semnificatie pentru noi?
Dar, cum calatorului ii sade bine cu drumul si cum trebuie sa mergi sa afli raspunsul la intrebare, maine ne ducem spre Navia, inca 40 de kilometri, tot pe asfalt si tot pe drumuri necirculate. Oare o sa mai gasim fragi? Oare o sa mai gasim pelerini? Oare o sa mai fie locuri frumoase de vazut? … E clar, trebuie sa mergem…
Ultreia!

Pentru detalii si un planning intrati aici.

 Material transmis de “Junioru”