Veteranul1 la Slanic Prahova. Dupa batalia cu “ciuma rosie” din 26 mai a.c. eram cam obositi si am decis sa ne reincarcam bateriile in vederea unei viitoare batalii cu alta ciuma colorata ,probabil “ciuma bleu”. Pe 27 mai la ora 10 ne suim intr-un tren al companiei Transferoviar si o luam pe sine spre Slanic. Schimbam trenul la Ploiesti Sud si ne cocotam in alt tren al companiei Transferoviar care ne va duce la Slanic. La data de 27 mai nu era tren direct Bucuresti – Slanic Prahova. Sunt informat ca de la 15 iunie ar fi intrat in circulatie si un tren direct. Calatoria a fost placuta cu vagoane curate dar cu locuri cam incomode, oricum mai bune decat cele de la celebrele vagoane supraetajate ale CFR-ului.
Trenul de Slanic are numai doua vagoane care s-au umplut repede cu elevii sarguinciosi ce mergeau la cursurile liceului din Slanic.
Pe la ora 13 ajungem la destinatie si ne indreptam spre pensiunea unde rezervasem cazarea. Turisti in statiune sa-I numeri pe degete. Sezon mort mi-a specificat patroana pensiunii. Nu am fost deranjati de aceasta situatie intrucat nu am venisem la tratament ci la aer curat. Despachetam si plecam in cautarea unui restaurant pentru a lua masa. Am gasit unul in apropierea garii cu terasa si cu mancare acceptabila. Servirea fara repros. Luam cate ceva de la un magazin din apropierea pensiunii si ne asezam comod in fotoliile de pe terasa pensiunii si cu tabletele in poala cascam gura la ce se mai intampla prin lume. Mirosul florilor de salcam si tei domina zona.
Spre noapte apar probleme la conexiunea cu internetul. In cele cinci zile petrecute la Slanic au fost doua astfel de intamplari de durata medie. Se pare ca problema tine de aparatura firmei care asigura acest serviciu in statiune. Ca tot a venit vorba de lipsuri Slanicul nu are alimentare cu gaze naturale. Este interesant sa vezi blocuri la care locatarii se incalzesc cu lemne.
Slanic Prahova este un orasel atestat documentar de pe la 1500, dar se pare ca pe aici au fost locuitori inca din epoca geto-dacica. Oricum renumele localitatii vine de la deschiderea primei mine de sare din timpul lui Mihail Cantacuzino. In fapt statiunea se bazeaza pe faptul ca mai toate dealurile din zona sunt pline de sare. Va mai aduceti aminte de orele de chimie? Sarea este clorura de sodiu NaCl, si se afla in stare pura sub numele de sare gema sau halit. Localnicii sunt cam suparati pe faptul ca nu se mai exploateaza sarea la intreaga capacitate ca in ani 1980. In fapt fiind vorba despre locurile de munca.
Ce-am mai facut prin Slanic? Cel mai interesant lucru pe care poti sa-l faci in “sezonul mort” este sa vizitezi Muzeul Sarii. Acest muzeu se afla intr-o cladire declarata monument istoric si architectura , cladire cunoscuta si sub numele de Casa Camarasiei.
Camarasul era un fel de contabil care tinea evidenta exploatarii de sare. Un muzeu micut dar interesant si care are aplicatii la nivelul tehnicii media actuale. Daca nu ai chef sa cobori in mina aici la muzeu este o aplicatie care in cateva minute te poarta prin mina de la inceputuri pana in prezent. Poti sa si ametesti caci vagonetul virtual cu care circuli are o viteza foarte mare, similar cu “montagne russe”.
Langa muzeu se afla Biserica Sf.Trei Ierarhi un alt monument istoric al statiunii.
Trebuie insa sa ai noroc sa o gasesti deschisa in timpul saptamanii.
Baza o reprezinta lacurile sarate. Se zice ca ar fi sapte lacuri in zona. Am fost numai la cateva lacuri mai cunoscute. Baia Baciului avea “obloanele” trase si nu se observau miscari deosebite.
Pretul era insa afisat si anume:30 lei/zi per capita de adult. Deci nu am avut acces nici la Lacul Miresei, nici la Baia Porcilor. Cu mai multi ani in urma am mai apucat sa vedem Grota Miresei. In 1999 tavanul s-a prabusit si a ramas doar lacul.
Baia Verde era in reparatii , dupa ritmul avantat de lucru nu cred ca va fi accesibila in acest sezon. Nu se putea vizita.
Baia Rosie era deschisa dar parea parasit neavand niciun turist sau pacient in bazin sau pe marginea lui. Aparent este bine amenajat acest lac.
Un alt obiectiv ar fi muntele Piatra Verde, un munte de origine vulcanica si a carui roci bat in verde.
Muntele de numai 642 metri inaltime este declarant rezervatie geologica. Si dupa bunul obicei romanesc,localnicii isi infrumuteseaza gradina cu roci verzui. Distanta din statiune pana la Piatra Verde este cam trei kilometri. Drumul nu este semnalizat pentru turisti.
In plin centrul statiunii am dat si peste doua marcaje turistice , banda rosie si banda albastra, dar continuarea nu am gasit-o. Marcajele ar trebui sa ne indrepte spre muntii Grohotis.
Si ca un element de amuzament pe peretele unei cladiri din centrul statiunii am dat peste un semn electoral. Nu era al PSD-ului, nici al USR-ului, etc. Era vestitul semn din 1946 : “Votati Soarele”. Este drept era cam sters, dar orisicat se distingea.
Slanic Prahova este o localitate micuta cu circa 7000 de suflete, dar bogata in statui. Am gasit usor patru. Sa exemplificam cu statuia unui vechi primar al orasului, al carui nume il poarta si parcul statiunii maior Nita Nedelcovici.
In parc ar mai fi fost o statuie, dar a ramas numai soclu.
Am plecat din Slanic cu regret in suflet pentru linistea si aerul curat gasite aici.
Ne suim in trenul Transferoviar singurul care circula de la sis pre Slanic si coboram in Ploiesti Vest pentru a trece si pe la CFR. Trenul 3006 in data de 31 mai a.c. a fost supraaglomerat. Cu greu am gasit loc pe la Crivina in vagoanele supraetajate. Unde mergea poporul alcatuit in majoritate din tineri? Poate sa-l intampine pe PAPA sau poate se grabea spre mare?
Linkuri utile: https://www.transferoviarcalatori.ro/ ; https://mersultrenurilor.infofer.ro/ .
