A trebuit sa parasim Moscova si sa ne indreptam spre Kiev. Discutii asupra conflictului dintre Rusia si Ucraina. Vom avea de suferit? O intrebare fireasca avand in vedere ce se petrece in Ucraina. Drumul pana la Kiev a fost liber, aproape ca nu am intalnit autovehicule. Un drum, ca sa zic asa, parasit. Ce diferenta fata de Sankt Petersburg si Moscova. Este evident ca relatiile fratesti dintre cele doua state vecine sunt reci. Ne oprim in Tula. Aici sunt fabrici de „biciclete”, stiti dv. ce fel de biciclete, dar tot aici se realizeaza unele din cele mai bune acordeoane din lume si traditionalele samovare. Kremlinul din oras este in refacere.
In fata cladirii administrative marele Lenin este prezent.
Plecam spre Orel. O oprire mai mult pentru a mai prinde Omnia ceva in programul zilei. Fratilor, mai nimic de vazut.
Cum se trece frontiera ruso-ucraineana?
Am trecut granita prin punctul de frontiera Troebortnoe (Rusia)-Bacevsk (Ucraina). Cam pe unde e ovalul rosu pe harta. Pana la teatrele de lupta, Lugansk sau Lucescu, scuze am vrut sa spun Donetk, erau vreo 650 de kilometri.
La intrarea in vama ruseasca nici tipenie de om, adica autovehicule. Oprim la bariera si cu zambetul pe buze apare un ofiter tinerel care cand a patruns in autocar si-a pus cascheta de lupta pe cap. Se uita la pasapoarte, ne zambeste si pleaca la cusca lui. Lucram la o pauza, adica nimic nu se misca, nici la bariera dar nici prin vama. In sfarsit suntem poftiti in vama. Aici surpriza doua autocare din Moldova asteptau sa faca vama. Erau doua autocare care faceau legatura intre Moscova si Chisinau, un fel de Atlasib sau Eurolines de pe la noi. Am aflat mai tarziu in tara ca Air Moldova a mai adaugat o cursa pe aceeasi distanta, avand trei pe saptamana. Legaturi stranse cu rusii cei huliti la televizor. Vama parca era parasita, daca au mai intrat trei autoturisme in acest timp. Pleca si moldovenii si ramanem noi, prietenii occidentului. Dupa un timp un vames plictisit ne cheama in audienta cu bagajele. Trecem prin filtru si iar stam, noi si bagajele noastre. Se deschide o portita si la un ghiseu un granicer la fel de plictisit ne cere individual pasapoartele. Se pune stampila si „pasol na turbinca vidma”. am petrecut la rusi mai bine de 2h. Or fi ucrainienii mai harnici! Da de unde mai stam si aici o ora pentru formalitati vamale. O schimbare fata de rusi prin vama erau soldati inarmati. In sfarsit iesim din vama si dam de niste sicane pe drum facute din bucati de beton sau saci. Doamne fereste sa mergi noaptea cu viteza pe sosea. Soseaua goala, din loc in loc cuiburi de mitraliera si opriri ale politiei ucrainiene care nu mai vazusera de la inceputul conflictului cu rusii autocare cu turisti. Se cruceau si se minunau.
Ati remarcat ca am avut drum liber pe tot traseul, am oprit la Tula si Orel impreuna circa 1h, si am stationat in vama 3h. Am ajuns la hotel pe la 1h30. Puteam sa ajungem, deci, la o ora rezonabila. Maine plimbare prin Kiev.
