ZIUA 16. LLANES- RIBADESELLA

Picioarele sunt pregatite de un drum mai lung, dar speram mai frumos azi. Iar o sa incercam sa plecam de pe asfalt, mai ales ca e o zi senina, cu adieri usoare de vant, deci pe la 12 o sa inceapa caldura mare.
Iesirea din oras e un adevarat labirint, ca de altfel in toate orasele, prost marcat, avem noroc cu semnele de GR-E9 si iar ne ducem pe plaje, pe carari care merg pe coasta, in locuri unde avem un oarecare peisaj de admirat si, cel mai important, nu e asfalt. E incredibil cat rau le putem face picioarelor noastre mergand pe suprafete dure…
Dupa o cafea pe plaja, dupa vreo opt kilometri de mers, la primul bar care e deschis, trecem prin Cellorio, un loc minumat pentru venit cu rulota sau pentru stat la o pensiune ieftina pe plaja, la 2-3 ore de muntii care privesc in mare.
La un moment dat vedem in fata noastra o vale care ne duce pe sub Autovia del Cantabrico si incepem sa alergam ca doi copii, ridicand praful in spatele nostru si trezind sentimente de invidie celor care urca panta. Picioarele alearga, rucsacurile s-au transformat in ghiozdane de scoala, sandalele aluneca usor pe poteca de pamant. Ce mai, nici nu ai zice ca avem 30 de ani…
Ajunsi la o rascruce in care iar avem de ales intre Camino si E9, alegem de data aceasta Camino, pe un drum care ne duce prin paduri, tufisuri, pe langa vaci care pasc plictisite si pe langa oameni care isi lucreaza pamantul.
Mancam mai devreme, pe la 12, la jumatatea drumului, si plecam din nou pe niste alei pietruite care ne plimba prin zonele agricole ale secolului XIX, pe marginea unei cai ferate si de-a lungul unei autostrazi. Cand incepem sa regretam ca am ales Camino in locul GR-E9, ne trezim la doi kilometri de destinatie. Exact la timp, incepeam sa simtim nevoia unei beri reci…
Acum e timpul refacerii si, deci, vom merge pe plaja…
Maine urmeaza cea mai spectaculoasa etapa a Camino, cel putin asa e scris in ghid…
Buen Camino!

Pentru detalii si un planning intrati aici.

 Material transmis de “Junioru”