–
Posted on iunie 29, 2010Posted in: CALATORII
Nu imi vine sa cred ca dupa aproape o saptamana plecam din Bilbao. Planuisem sa ajungem aici abia peste doua zile. Mersul pe munti a fost extrem de rapid, nesperat chiar. Mi-am adus aminte de unele sfaturi primite de la tatal meu, unele le-am aplicat, altele nu, dar iata ca am trecut prima saptamana fara mari dificultati, fara sa fie nevoie sa scot saltelele pana acu, fara sa ma ratacesc, desi marcajele sunt, in cel mai bun caz, rare.
Am uitat sa spun la Bilbao ca am gasit un hotel in centru, langa catedrala, la care am beneficiat de un pret special, doar pentru ca suntem pelerini. Mai mult, in camera de hotel, chiar cand am deschis usa, am dat cu nasul intr-o bicicleta medicinala. Amuzamentul situatiei a fost desavarsit.
Cand am plecat din Bilbao, chiar cand imi setam GPS-ul spre Pobena, ne-am reintalnit cu olandezul ratacitor, decis sa faca pozele turistice in Bilbao si sa ia metroul pana in Portugalete, iar de acolo sa mearga pana la Pobena, ca si noi.
Oricum, era ora 9 cand am plecat, pe N-634 spre Muskiz. Drumul a fost ca pe asfalt, pe o portiune treceau camioanele aproape de noi, dar pe altele aveam trotuar separat…
Intr-un final, pe la 3 am ajuns la Muskiz. Oras mare, cu o rafinarie impresionanta si zgomotoasa. La vreo 2 km de oras era Pobena, un cartier practic al rafinariei. Plaja curatata zilnic, dar impregnata de particule de petrol. Pentru prima oara in viata mea am plecat de pe plaja cu unghiile negre.
Usor, usor, toti cei care isi luasera o zi libera ieri au venit, unii au luat trenul, altii autobuzul, doar ca sa scape de Bilbao cat mai rapid.
Maine urmeaza o etapa pana la Castro Urdiales, la fel de usor si pe unde erau minele… Trecem in Cantabria, mai repede decat credeam si cu un moral ridicat.
Buen camino!
Pentru detalii si un planning intrati aici.
Material transmis de „Junioru”
About junioru
Comments Closed