Dupa constructia Transfagarasanului am avut la un moment dat probleme cu cazarea la cabana Balea. Cabanierul de atunci acorda preferinta automobilistilor in detrimentul turistilor cu rucsacul in spinare. Asa ca am renuntat sa mai incerc cazarea la Balea preferand trecerea directa de la Negoiul la Podragu. Totusi au trecut cam multi ani decand nu am mai fost in zona Balea Lac. Am tot auzit ca zona s-a transformat foarte mult si mi s-a trezit o curiozitate oarecum maladiva. Cum am renuntat la masina, din motive ecologice, m-am hotarat si am luat in considerare oferta firmei Omnia-turism de a petrece o zi pe Transfagarasan. Dupa o oarecare balbaiala din partea firmei de turism, in sensul ca de pilda a trebuit sa renunt la data de 30 iulie dupa ce achitasem contravaloarea excursiei. La doua zile dupa inscriere se pare ca firma a renuntat la unele date pentru excursiile pe Transfagarasan. Curios, insa, pe situl firmei nu s-au facut corecturile de rigoare. A trebuit sa ma mai duc odata la sediul firmei, sa declar benevol ca renunt la excursia din 30 iulie si sa fac o noua programare pentru data aleasa din nou de data aceasta pe 23 iulie. Am platit si ceva in plus caci intre timp s-a modificat cursul euro/leu. Este o nota proasta pentru Omnia-turism, desi probabil din punct de vedere financiar este o operatiune necesara.
Pe 23 iulie la ora 6:15 eram imbarcat in autocar. Un autocar acceptabil pentru o singura zi. Altfel, deficientele cunoscute, scaunele nu se fixeaza bine, manerele nu functioneaza, etc. Una peste alta acceptabil. Pentru ca tot sunt la nivelul “autocar” apreciez ca prestatia conducatorilor auto a fost de nota 10.
Primul popas la Manastirea Curtea de Arges. Se vand la greu diverse obiecte de cult. Un popas cu incarcatura istorica si emotionala.
Plecam spre Cetatea Poienari. Din pacate problema parcarii autocarelor si autoturismelor nu este rezolvata. Ti mpul scurt de stationare nu a permis a ascensiune pana la cetate. Stiti, desigur, cate scari sunt de urcat, 1480. Am facut la repezeala cateva trepte, am cules ceva zmeura si hai la drum.
Transfagarasanul continua si oprim cateva clipe la barajul Vidraru.
Pe Transfagarasan urca tot soiul de vehicule, care mai de care mai fitoase.
Tot pe drum, tot pe drum si ajungem la cabana Capra, cabana vorba vine. Tot drumul am fost insotiti de tuburi mari, ce se vor utilize pentru captarea paraului Capra in vederea realizarii Microhidrocentralei cu acelasi nume. Suntem de acum la munte. Vremea se inchide si ameninta cu ploaia. Din fericire norii negri ne-au ocolit toata ziua. Lume multa pe aici. Desigur pantofari. Rade harb de oala sparta. Si aici probleme cu parcarea.
Incepem urcusul spre Balea. Trecem pe langa cascada Capra, prin celebrul tunel si ajungem la Balea Lac.
Am ramas cu gura cascata. Nu am crezut ca e posibil sa fie o astfel de “atmosfera” la Balea. Sosele alpine sunt numeroase in Europa, dar talciocul de la Balea este unic. Pacat de frumusetea locurilor. Ma felicit ca am evitat sa mai ajung pe aici. Probabil ca nu voi mai reveni niciodata. Atata harababura nu credeam ca se poate. De parcare ce sa mai vorbim. Am mai vazut ceva “interesant” miniplacute pe stalpii de marcaj. Daca nu esti langa stalp nu distingi informatiile. Ceva bun tot am facut. Am cumparat un borcan de dulceata de cirese amare de o calitate deosebita.
Din nou la drum spre Balea Cascada. Si aici un talcioc, dar de mai mici dimensiuni. Ramanem cu imaginea din departare a cascadei.
Trecem prin Cartisoara si o luam pe valea Oltului spre Manastirea Cozia. O ultima oprire. Se viziteaza manastirea si se arunca o privire spre masivul Cozia.
De aici cap compass spre Bucuresti.
Cateva cuvinte despre ghid. Un tip interesant cu aceleasi inflecsiuni ale vocii ca si DDD, adica Dan Diaconescu in direct. Ceva lipsa de cunostinte de limba romana, geografie montana si istorie. Poate nu este in intregime vina lui. Surprinzator, insa, pentru un ghid de la Omnia-turism, a cautat prin toate mijloacele sa intretina o atmosfera placuta in autocar pe toata durata excursiei. A spus bancuri, a povestit din peripetiile sale mai mult sau mai putin credibile. Pentru acest lucru i-am acordat un 8+.
A-HA! Deci ne-am intersectat! Dupa cum ati putut observa pe situl nostru, in 23 iulie am trecut si noi Transfagarasanul ca sa parcurgem Valea lui Stan!