O serie de amici ai www.veteranul1.ro m-au rugat sa impartasesc din experienta mea montana si sa-i sfatuiesc asupra lucrurilor care pot face dintr-o excursie o placere sau un mare necaz. De aceea voi prezenta lucruri de care m-am izbit in drumetii. Nu am pretentia de a epuiza subiectele cu pricina si nici ca cele spuse de mine sunt lucruri neaparat de urmat sau care nu pot fi imbunatatite. Sigur insa ca sunt traite de mine. Deci sunt rupte din viata si mai ales din drumetii.
De basici au parte si cei mai experimentati drumeti. Din cauza unei basici poti rata placerea unei excursii. Trei sunt factorii principali care determina formarea basicilor. Primul ar fi caldura care este generata de frecarea repetata dintre piele si sosete/ciorapi. Al doilea este umiditatea care destinde pielea si favorizeaza aparitia basicilor. In sfarsit, al treilea factor, dar nu in ultimul rand il reprezinta murdaria, adica pietrisul, nisipul, bucatele de nuiele, etc. care amplifica frecarea.
Putem preveni aceste neplaceri? In principiu, da.
Ce ar trebui sa facem? Cel mai important lucru este sa alegem bine incaltamintea/bocancii pentru excursii. Trebuie sa avem niste bocanci care sa nu jeneze in nici un fel picioarele. Stiti, desigur, ca incaltamintea trebuie sa fie suficient de larga pentru a permite un acces leger a piciorului. O incaltaminte mai stramta conduce la umflarea picioarelor. Daca simtiti o umflare a picioarelor nu ezitati sa reglati sireturile in sensul largirii acestora. Este de asteptat ca o incaltaminte noua sa produca basici. Ar fi de dorit sa folosim putin bocancii inainte de a pleca la drum.
Si sosetele/ciorapii trebuie sa fie alesi in mod corespunzator. De la cei batrani am fost obisnuit sa cred ca cele mai bune sunt sosetele de bumbac, peste care sa pui sosete de lana. Nimic mai gresit, dar scuzabil. Trebuie sa ne gandim ca in urma cu 50 de ani nu existau pe piata alte materiale. Ciorapii de bumbac se faceau in Romania si erau utilizati pe scara larga in armata si in special de vanatorii de munte. Sosetele de lana se impleteau in casa de bunica sau mama. Astazi ne permitem sa spunem ca ciorapii de bumbac sunt nepotriviti in excursii. Bumbacul absoarbe transpiratia si nu lasa sa se evacueze umiditatea. Iar uscarea sosetelor reprezinta o problema de nesurmontat pe munte. De aceea va recomand sa cumparati, desi sunt destul de scumpe, sosete din magazinele de specialitate. Sunt special executate pentru drumetii cu cusaturi plate. Nu vreau sa intru in amanunte, dar pentru iarna ne trebuie ciorapi adaptati pentru temperatura exterioara. Nu purtati sosete cu gauri sau uzate excesiv. Unii drumeti prefera sa utilizeze o singura pereche de sosete, altii doua. Eu sunt adeptul celei de- a a doua variante. Dar sunt efectiv subiectiv, asa am invatat in copilarie de la mama. Si aici exista o scuza. Bocancii de munte erau din piele cu talpa de piele. Unii dintre noi isi amintesc de bocancii de Reghin. Ce bocanci de schi sau munte se faceau, nu intra pic de apa. Dar de transpirat , transpirai la greu. Astazi nu se mai pune problema. Cei ce utilizeaza a doua pereche de ciorapi folosesc ciorapi din polipropilena sau matase (ciorapi de dama dom’le). Astfel picioarele vor fi uscate, frecarea se face cu ciorapii exteriori, iar ciorapii fini raman in contact cu piciorul.
In unii bocanci gasesti si talonete. Acestea trebuie sa fie bine adaptate la forma piciorului, sa se usuce repede si sa lase piciorul sa respire. Un obicei poate nu prea frumos, dar sanatos, este acela de a profita de pauzele mai mari si a te descalta. Scoateti fara jena sosetele si punetile la svantat. Piciorul gol se va dezumfla si pielea isi va reveni la forma initiala. Inspectia picioarelor este necesara. Primele semne de aparitie a basicilor sunt inrosirea pielii sau iritatia. Daca aveti posibilitatea introduceti picioarele in apa rece. Se intareste piele, se diminueaza caldura acumulata si se reduce umflarea picioarelor. La plecare picioarele trebuie, insa sa fie perfect uscate.
Cum ati perceput o neplacere in mers nu ezitati sa va opriti. Controlati ce determina neplacerea. Poate fi vorba despre nisip, etc. Poti sa scapi largind sireturile. Daca sosetele sunt ude schimbale. Daca sunt semne de roseata folositi un plasture..
Esential este sa iti pastrezi picioarele uscate. Acest lucru poate fi dificil , în caz de vreme rea sau de traversare a unui parau/apa. Cel mai bine este sa iti scoti bocancii si sa treci apa in picioarele goale. Nu este prea placut, mai ales cand nimeresti o piatra ascutita sau alunecoasa. Ar fi de folos sa ai la indemana o pereche de sandale. Se gasesc din belsug in magazinele de specialitate. E bine sa le cumparati toamna sau iarna caci sunt mai ieftine. Neaparat la locurile de popas peste noapte incaltamintea este de dorit sa fie pusa la uscat. De asemenea si sosetele. Se practica si introducrea in sacul de dormit.
Ce mai putem sa facem? Sa folosim pudra de talc sau alti lubrifianti tip praf. Tamponam picioarele înainte de a pleca. Se reduce frecarea.
Putem utiliza si o crema anti-frecare tip vaselina. Eu nu recomand aceasta solutie. Prefer talcul, este si mai ieftin. Daca stim ca avem puncte sensibile la picioare punem preventiv leucoplast.
Esential este ca pielea picioarelor sa fie mai „groasa”. Ca sa obtinem o astfel de calitate a picioarelor este necesar sa mergem mai mult pe jos. Eventual sa mergem si desculti. Cred ca va amintiti de taranii romani care merg pe ogor desculti. In veci nu au basici. Stilistii isi dau cu alaun sau suc de lamaie.
Dar daca tot ai facut basici, ce faci? Eu cand am avut vreo basica am intepat-o cu acul si am golit-o de ser sau sange. Apoi am pus un mic pansament si leucoplast. Si sa va mai spun ceva interesant. De la atata mers aveam pielea bine batucita si ma tot straduiam sa scap de ea si nu reuseam. Fiind in Fagaras prin vara lui 2007 am coborat din saua Podragului spre Gura Oticului-Lacul Vidraru. Pe lungul drum forestier spre lac la un moment dat paraul Buda era blocat de o avalansa. Am trecut prin apa pe sub podul de zapada. La vreo saptamana de la intamplare pielea groasa s-a exfoliat si am ramas cu o piele de nou nascut. Ce vreau sa spun cu asta? Tot raul poate sa fie spre bine. Cateodata.
Si eu am avut probleme cu basicile in primele ture.
Ca sa scap de problema pe termen lung, am inceput sa port (mai ales pe terenul de sport) „tenisi de Dragasani/chinezesti” care au talpa subtire. Incet-incet am ajuns sa ma pot mandri cu un „shoric gros” pe talpi, cu care pot aborda acum cu placere turele montane. 🙂
Foarte bun articolul, mai vrem!