Am plecat dimineata din Budapesta. Hotelul nostru fiind destul de simplut nu are personal permanent. Sunt doi tineri care au grija de hotel, vin in jurul orei 9 si pregatesc micul dejun, adica cumpara chifle proaspete de la un magazin din imediata apropiere, au untuletul pregatit, mai baga un cub de branza topita si daca ai noroc capeti si o felie de salam. Se adauga gem, sucuri, ceai si cafea si cam atat. Trenul nostru plecand la ora 9:10 nu aveam cum sa ne intalnim cu unul din cei doi, asa ca ne-am pus problema restituirii cheii. Si aceasta problema se rezolva usor la Budapesta, se intredeschide geamul si se arunca cheia in interiorul camerei. Foarte simplu, nu-i asa?
Incaodata am fost surprinsi de numarul mare de „ceferisti” care pazesc intrarile pe peron. Se verifica biletul si ai acces numai daca trenul este considerat ca fiind pregatit pentru a primi calatorii.
Trenul a fost neasteptat de plin pana aproape de granita. Controale pe hotar si la unguri si la romani. Timpul pierdut circa 1/2ore. Ei, dar o sa intram noi in Schengen si rezolvam problema. Am ajuns la timp in Arad. Ne cazam la o pensiune foarte draguta, ieftina si cu mancare foarte buna. Hai la hoinarela prin oras. Ce poti sa vezi? O luam pe malul Muresului. Nu putem ajunge la cetatea, deoarece podurile (pontoanele) nu sunt inca functionale, iar pana la podul mare era prea mult de mers.
Asa ca am intrat pe corso, admirand cladirile de vaza ale orasului.
Ne-am abatut si pe strazile laturalnice pentru a putea sa ne formam o imagine cat de cat corecta.
Evident municipiul Arad este destul de prost gospodarit. O nota buna, totusi, se gasesc „moca” harti ale orasului, nu ca ai avea nevoie de ele, dar impresia turistului nu poate fi decat favorabila. Am avut parte de o vreme frumoasa, dar si de un vant deranjant. O imagine deosebita este realizata de noua catedrala ortodoxa. Bine amplasata, majestoasa si de un alb stralucitor. 
