Armenesti 4 august 2023
Azad-films se tine de promisiune si ne prezinta un nou film, de asta data documentar intitulat Al lui El (Anahid Yahjian, 2021)
Îl puteti viziona pe: https://www.azadarchives.com/arts-culture/azad-films/
sau
FOTBAL.În Europa Conference League s-a încheiat meciul Pyunik – Kalmar (Suedia) 2-1. Pyunik s-a calificat în etapa urmatoare.
FOTBAL.În Europa Conference League s-a încheiat meciul Urartu – Farul 2-3. Urartu a pierdut calificarea. Farul merge mai departe.
FOTBAL.În Europa Conference League s-au încheiat meciurile
Aris (Grecia) – Ararat-Armenia 1-0 si Debrecen (Ungaria) – Alashkert 2-2. Echipele armenesti au parasit competitia.
“DATE MEMORABILE DIN ISTORIA ARMENILOR” – 4 august
Pe 4 august 1922 ca parte a operatiunii Nemesis , Hakob Melkumyan , un ofiter militar armean , l-a ucis pe Enver Pasha .
AVION
Farul a învins pe Urartu, dar Nikol l-a învins pe Klaus. Armenia are avion, România ba.
Apelul episcopilor armeni catre liderii Consiliului de Securitate al ONU
Declaratia episcopilor armeni ai Bisericii Armene:
„Blocada completa în curs de desfasurare a Artsakh, situatia extrema catastrofala creata ca urmare a acesteia, care este o manifestare clasica a genocidului, au coplesit poporul nostru cu sentimente grele de deznadejde.
În conditiile lipsei severe de alimente, medicamente si alte necesitati vitale în Artsakh, în fiecare zi aflam despre deteriorarea brusca a sanatatii oamenilor, inclusiv a copiilor, a femeilor însarcinate si a persoanelor bolnave, si a cazurilor dureroase de deces. Odata cu blocada completa, autoritatile azere continua sa desfasoare astfel de activitati teroriste, care au ca scop provocarea de frica constanta, deznadejde, sentimente de nesiguranta si sentimente de parasire a Patriei în rândul oamenilor din Artsakh în scopul epurarii etnice. O alta manifestare a unui astfel de mod de lucru anti-uman a avut loc destul de recent, când autoritatile azere au rapit de pe coridorul Berdzor o persoana care era transportata din Artsakh în Armenia sub auspiciile directe ale Crucii Rosii.
Astfel de actiuni ostile efectuate de Azerbaidjan împotriva poporului nostru sunt o crima nu numai împotriva armenilor din Artsakh, ci si o provocare deschisa pentru întreaga lume civilizata si pentru organizatiile internationale competente.
Facem apel la liderii statelor membre ale Consiliului de Securitate al ONU sa ia masuri eficiente si sa ceara sobrietate autoritatilor azere pentru a respecta si pune în aplicare decizia Curtii Internationale de Justitie. hotarârile provizorii din 22 februarie si hotarârile definitive din 6 iulie, fortând sa renunte la modul de rezolvare a problemelor prin forta bruta si actiuni genocidare.
Pacea în regiune nu poate fi stabilita în detrimentul exterminarii oamenilor din Artsakh sau al încalcarii drepturilor fundamentale ale acestora la o viata pasnica, sigura si demna.
Profund îngrijorati de pozitia adoptata de autoritatile armene de a recunoaste Artsakh ca parte a Azerbaidjanului, solicitam autoritatilor actuale sa nu abandoneze angajamentele asumate de Republica Armenia pentru protectia dreptului la autodeterminare al poporului din Artsakh si sa consolideze toate oportunitatile si potentialele de stat si nationale în apararea vietii sigure, sigure si suverane a poporului din Artsakh.
Armenii din Artsakh si Artsakh nu au viata si viitor în Azerbaidjan, care a declarat genocidul drept politica de stat.
Îndemnam întreaga clasa spirituala mondiala a sfintei noastre Biserici sa se angajeze, împreuna cu reprezentantii competenti ai structurilor nationale-ecleziastice, sa prezinte situatia extrem de dificila creata în Artsakh ca urmare a agresiunii azere în desfasurare în statul, biserica, diplomatia. , cercurile publice si media din tarile lor, pentru a realiza viata vitala a poporului nostru din Artsakh.realizarea drepturilor si asigurarea unei vieti sigure.
Îndemnam copiii poporului nostru sa se alature lucrarii sacre de a salva Artsakh prin toate mijloacele si caile posibile.
Ne rugam pentru oamenii nostri din Artsakh si cerem protectia si sprijinul lui Dumnezeu pentru ca surorile si fratii nostri din Artsakh sa ramâna nestapâniti în spirit si sa depaseasca situatia dificila si problemele cu care se confrunta cu determinare si unire.
Fie ca Domnul Ceresc sa pastreze patria noastra pasnica si sa binecuvânteze eforturile tuturor poporului nostru pentru bunastarea Artsakh si Armenia.
Amin.”
Sursa:verelq.am
Jurnal din 04.08.2023 prezentat de Hasmig PAPAZIAN
https://fb.watch/mctgqllZ9z/
Armenii din Artsakh: o
natiune indigena vizata de puterile regionale genocide.
Un articol f.b. al lui Uzay Bulut.
Uzay Bulut este un jurnalist si analist politic turc stabilit anterior la Ankara. Scrierile ei au aparut în The Washington Times, The American Conservative, The Christian Post, The Jerusalem Post si Al-Ahram Weekly. Munca ei se concentreaza în principal pe drepturile omului, politica si istoria Turciei, minoritatile religioase din Orientul Mijlociu si antisemitism.În prezent locuieste în Israel. De citit neaparat pe: https://moderndiplomacy.eu/2023/08/03/armenians-of-artsakh-an-indigenous-nation-targeted-by-genocidal-regional-powers/
Din 12 decembrie 2022, Azerbaidjanul si aliatul sau, Turcia, au blocat Republica Armena Artsakh (Nagorno-Karabah) în încercarea de a stapâni regiunea, fortând armenii sa-si paraseasca tara natala. Aceasta blocare a celor 120.000 de crestini armeni ajunge într-un moment critic. Alimentele si medicamentele se epuizeaza, iar foamea începe sa se instaleze. În prezent, nu exista combustibil – ceea ce a dus la o oprire completa a transportului. Armenii din Artsakh sunt astfel fortati sa se supuna Azerbaidjanului printr-o politica de foamete.
Luis Moreno Ocampo, procurorul fondator al Curtii Penale Internationale (CPI), a numit blocada azera în curs împotriva Artsakh „genocid armean 2023”.
Azerbaidjanul are o istorie lunga de curatare etnica a populatiei armene indigene din Artsakh.
În 1988, ca raspuns la cererile de autodeterminare ale armenilor din Artsakh, Azerbaidjanul sovietic a organizat masacre si pogromuri. În 1991, ca raspuns la declaratia de independenta a lui Artsakh, Azerbaidjanul a lansat un razboi violent, care a bombardat Artsakh si a distrus o mare parte din infrastructura din Artsakh. În 2020, Azerbaidjanul a lansat înca un atac împotriva Artsakh în încercarea de a ocupa regiunea, comitând noi crime de razboi prin bombardarea fara discernamânt a zonelor civile.
Toata aceasta violenta genocidala are loc, costând zeci de mii de vieti, din cauza urii obsedate a Azerbaidjanului fata de armeni si a dorintei lor regresive de a poseda pamânturile armenesti.
Artsakh este situat în partea de nord-est a muntilor armeni din Caucazul de Sud. Din cele mai vechi timpuri, a fost o provincie a Armeniei istorice. Artsakh nu a facut niciodata parte din Azerbaidjanul independent.
Suveranitatea armeana în Artsakh este istorica si, prin urmare, legitima. Ar trebui sa aiba recunoastere si sprijin international în fata violentei genocide azere în curs.
Istoria Artsakh ca entitate armeana dateaza din aproximativ secolul al VI-lea î.Hr. Regele armean Tigran Mets (Tigran cel Mare) a acordat o mare importanta Artsakh si a construit orasul Tigranakert acolo. Artsakh a fost condus sub diversi monarhi armeni si chiar sub conducatorii persi. Cu toate acestea, Artsakh si-a pastrat întotdeauna identitatea armeana.
La începutul secolului al IV-lea d.Hr., crestinismul s-a raspândit în Artsakh. Crearea alfabetului armean de catre Mesrop Mashtots la începutul secolului al V-lea a dus la o crestere extraordinara a culturii atât în ??Armenia, cât si în Artsakh. Mashtots a fondat si prima scoala armeana în manastirea Amaras din Artsakh – o dovada a faptului ca Artsakh este incredibil de important si inseparabil de identitatea culturala armeana. Artsakh a fost astfel armean de milenii, dar a fost supus unei cresteri a violentei turcesti si azere în ultimele decenii.
Astazi, Azerbaidjanul sustine în mod fals Artsakh drept pamânt azer, în principal pentru ca dictatorul sovietic Iosif Stalin, ca parte a strategiei sovietice de împartire si cucerire, a decretat ca Artsakh sa faca parte din Azerbaidjanul sovietic ca regiune autonoma, desi Armenia, una dintre primele tari crestine din lume, este incompatibil cu Azerbaidjan, o natiune a carei populatie este în mare parte musulmana.
Nu numai ca cele doua natiuni sunt incompatibile cultural, dar au si doua sisteme distincte de guvernare – Artsakh fiind o republica democratica, care a avut numerosi lideri, alegeri libere si corecte si respecta drepturile omului ale cetatenilor lor – în timp ce Azerbaidjanul a fost condus. de aceeasi familie dictatoriala timp de 30 de ani si se mândreste cu un palmares notoriu în domeniul drepturilor omului, chiar si împotriva propriilor cetateni.
În urmatorii 70 de ani, Azerbaidjanul sovietic a expus Artsakh-ului unei discriminari etno-religioase severe si unei persecutii economice. Aceste politici au urmarit eliminarea majoritatii crestine armene indigene si înlocuirea acesteia cu colonisti musulmani azeri.
Anii 1918-1920 au vazut miscarea Artsakh lupta tot mai mult pentru independenta. În aceasta perioada, armenii din Artsakh au adunat noua congrese nationale pentru a obtine recunoasterea internationala ca entitate politica libera si independenta.
La 22 iulie 1918, de exemplu, primul congres a fost convocat la Shoushi si a proclamat Artsakh o entitate administrativ-teritoriala independenta si si-a ales consiliul national. Dupa întrunirea Congresului, însa, Azerbaidjanul sovietic a încercat sa puna mâna pe Artsakh cu ajutorul fortelor armate turcesti.
De fiecare data când armenii din Artsakh faceau un pas sau faceau o cerere pentru a-si îndeplini dreptul la autodeterminare, Azerbaidjanul sovietic (cu ajutorul turcilor otomani si mai târziu al Republicii Turce) a raspuns cu forta militara si violenta. La 15 septembrie 1918, de exemplu, fortele armate turcesti au intrat în Baku si au masacrat aproximativ 30.000 de armeni.
Masacrele, blocadele si ultimatumurile au fost folosite de zeci de ani ca instrumente de catre fortele azere pentru a încerca sa-i subjuga pe armeni si sa-i forteze sa accepte suveranitatea azera.
Aspiratia armenilor din Artsakh de a-si realiza dreptul la autodeterminare a fost întâmpinata de pogromuri din Azerbaidjan, care au vazut uciderea brutala a armenilor si jefuirea proprietatilor lor.
Obiectivul acestor pogromuri a fost sa terorizeze armenii din Artsakh, fortându-i sa fuga sau sa se supuna, desi au trait acolo de secole si si-au format si si-au protejat constant suveranitatea nationala esentiala pentru istoria armeana.
Primele victime ale politicii Azerbaidjanului de a suprima vointa poporului din Artsakh au fost armenii orasului azerbaigian Sumgait, situat la câteva sute de kilometri distanta de Artsakh.
Pogromurile de la Sumgait au durat în perioada 27-29 februarie 1988 în Republica Socialista Sovietica Azerbaidjan. Ele au avut loc în primele etape ale miscarii de independenta din Artsakh. La 27 februarie 1988, mafiote azere au ucis armeni pe strazi si chiar în apartamentele lor, jefuind proprietati armenesti. O lipsa generala de îngrijorare din partea ofiterilor de politie azeri a permis ca violenta sa continue timp de trei zile.
Al doilea val de pogromuri armene din Azerbaidjan a început în noiembrie 1988. Cele mai mari au avut loc în Kirovabad, Shamakhi, Shamkir si Mingachevir. În aceeasi perioada, în noiembrie si decembrie 1988, armenii au fost stramuti si din regiunile muntoase din Artsakh: Khanlar, Dashkesan, Shamkhor, Getabek si Kirovabad.
Pogromurile, crimele în masa, jafurile, distrugerea proprietatilor si persecutia populatiei armene din Azerbaidjanul sovietic au culminat cu eventuala stramutare a armenilor din Baku în ianuarie 1990. Pogromurile împotriva armenilor de la Baku au fost ultima faza a unei campanii sângeroase de curatare etnica. împotriva armenilor.
Pogromurile au dus la sute de morti si la stramutarea fortata a peste 500.000 de armeni din Azerbaidjanul sovietic.
Toata aceasta violenta genocidara împotriva armenilor a fost o justificare suplimentara pentru independenta Artsakhului autonom de opresiunea azera sovietica.
Dupa decenii de aparare armeana a autonomiei lor, dizolvarea Uniunii Sovietice a permis în cele din urma lui Artsakh sa se desprinda de opresiunea lui Baku în 1988. Si în 1991, Artsakh a reusit sa se restabileasca ca republica libera.
Referendumul privind independenta lui Artsakh a avut loc la 10 decembrie 1991. Cu toate acestea, chiar si în ziua Referendumului, fortele azere au tras în Stepanakert , capitala Artsakh, si în alte locatii armene. 10 civili au fost ucisi si 11 au fost raniti.
În ciuda tuturor presiunilor, armenii din Artsakh au votat cu acordul aproape unanim pentru a-si declara independenta fata de Azerbaidjan prin referendumul din 1991.
Poporul din Artsakh si-a declarat astfel independenta în 1991, în conformitate cu drepturile lor în temeiul Declaratiei de drept international privind relatiile de prietenie si cooperarea între state (1970), în conformitate cu Carta Natiunilor Unite. Acest lucru a fost verificat în continuare în sistemul juridic: în acelasi an (1991), au fost înfiintate doua republici egale din punct de vedere juridic – Artsakh si Azerbaidjan – ca urmare a dizolvarii URSS (Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste).
Desi Artsakh si-a declarat independenta în conformitate cu dreptul international, Azerbaidjan a lansat un conflict total împotriva Artsakh, care a devenit cunoscut drept „Primul Razboi Artsakh”. În timpul razboiului, Azerbaidjanul a comis multe crime de razboi si a abuzat de drepturile omului, inclusiv prin bombardarea si blocarea oraselor. Fortele azere au vizat populatiile civile si au recrutat teroristi din Cecenia si Afganistan.
Razboiul s-a încheiat în 1994 cu o încetare a focului intermediata de nou formata Federatie Rusa. Încetarea focului a asigurat independenta de facto a lui Artsakh fata de Azerbaidjan si a initiat un proces multilateral de solutionare a conflictelor sub auspiciile „Grupului Minsk” al Organizatiei pentru Securitate si Cooperare în Europa (OSCE), coprezidat de Rusia, Statele Unite si Franta.
Procesul Grupului OSCE de la Minsk a determinat sa asigure o solutie definitiva a conflictului bazata pe principiile Actului Final de la Helsinki (1975) de neutilizare a fortei, integritate teritoriala si autodeterminare. Azerbaidjanul nu a onorat niciodata cu adevarat aceste principii.
Artsakh a câstigat recunoastere internationala pentru baza independentei sale fata de multe institutii, de asemenea. La 11 mai 1999, de exemplu, Parlamentul European a adoptat o rezolutie care a declarat ca Nagorno-Karabah si-a declarat independenta imediat dupa declaratii similare ale republicilor sovietice.
Cu toate acestea, violenta azera împotriva armenilor nu s-a încheiat niciodata.
În timpul Razboiului de patru zile din aprilie 2016, în încalcarea flagranta a acordului de încetare a focului din 1994, Azerbaidjanul a întreprins o ofensiva pe scara larga împotriva Artsakh, comitând crime de razboi si încalcari ale dreptului international umanitar împotriva civililor si soldatilor din Artsakh.
Armata azera a bombardat o scoala din regiunea Martuni, în urma careia Vagharshak Grigoryan, în vârsta de 12 ani, a fost ucis si doi copii au fost raniti.
În satul Talish din Regiunea Martakert, trupele azere au ucis un cuplu de armeni în vârsta si si-au mutilat trupurile când trupele au intrat si au preluat controlul asupra satului. Urechile acestor civili au fost taiate.
Potrivit Ministerului Afacerilor Externe din Artsakh , trupurile a peste douazeci de soldati ai Armatei de Aparare din Artsakh au fost, de asemenea, abuzate: le-au fost taiate capetele, încheieturile, degetele si urechile. Cel putin patru soldati armeni au fost torturati în viata. Pozând cu capetele taiate, soldatii azeri le-au demonstrat locuitorilor din satele din apropiere din Azerbaidjan.
Comisia de Stat pentru Prizonieri de Razboi, Ostatici si Persoanele Disparute din Nagorno Karabakh a anuntat ca toate cadavrele care au fost transferate în partea armeana au fost mutilate si tratate inuman de partea azera.
La 4 aprilie 2016, s-a raportat ca fortele azere au decapitat un soldat din Artsakh de origine iezidita, Kyaram Sloyan, în vârsta de 19 ani. Videoclipul si imaginile cu capul taiat au aparut ulterior pe retelele de socializare. Soldatii si civilii azeri au fost aratati tinând capul lui Sloyan ca un trofeu militar si un semn al victoriei. Ofiterul azer care l-a decapitat pe Sloyan a devenit apoi un erou national în Azerbaidjan, dupa ce presedintele tarii respective, Ilham Aliyev, i-a acordat o medalie.
Ulterior, au aparut rapoarte despre alti doi soldati decapitati ai armatei de aparare din Artsakh. În toate cele trei cazuri, familiile au depus ulterior o cerere la Curtea Europeana a Drepturilor Omului.
Între 27 septembrie si 10 noiembrie 2020, Artsakh a fost expus unui alt atac genocid din mâinile Azerbaidjanului si Turciei. Întreaga lume a urmarit în timp ce agresorii au comis multe crime si au bombardat fara discernamânt pamânturile indigene ale armenilor.
Turcia a trimis, de asemenea, mercenari din Azerbaidjan din Siria cu afilieri cunoscute la grupuri radicale islamice. Acest lucru a fost confirmat de un raport recent al Natiunilor Unite , precum si de marturiile multor mercenari sirieni si de rapoartele institutiilor de presa internationale.
Fortele militare azere au comis crime de razboi împotriva armenilor. Au ucis civili , au ranit jurnalisti si au vizat case, paduri , spitale , biserici si centre culturale , printre alte tinte non-militare . Au folosit fosfor alb si munitii cu dispersie , încalcând legea internationala. Ca urmare, cel putin 90.000 de armeni au fost fortati sa-si abandoneze pamânturile ancestrale din Artsakh.
Razboiul s-a oprit în cele din urma dupa 45 de zile, ca urmare a acordului intermediat de Rusia impus Armeniei.
Cu toate acestea, violenta militara azera împotriva armenilor nu s-a încheiat.
Din 12 decembrie 2022, Azerbaidjanul si aliatul sau, Turcia, au blocat Artsakh. Arman Tatoyan, fostul aparator al drepturilor omului al Republicii Armenia, a remarcat ca din 9 ianuarie nu a mai existat electricitate în Artsakh. Din 21 martie nu a mai existat gaze si din 15 iunie nici ajutor umanitar (inclusiv alimente).
Violenta genocidala azera de decenii împotriva armenilor este cauzata de doi factori: ura lor împotriva armenilor în special si împotriva crestinismului în general. Si în încercarea de a sterge armenii din regiune, fortele azere si turce au comis pogromuri, masacre, blocade, foamete si genocidul armean din 1915.
Un al doilea genocid armean are loc în timp ce vorbim. Putem vedea ca aceasta realitate se desfasoara cu atât mai mult în ultimele 7 luni, cu cât în ??fiecare zi regimul azer a devenit mai îndraznet – mai brutal. Au început blocada sub pretextul unui protest, apoi au instalat un punct de control militar, apoi au întrerupt orice ajutor umanitar, iar acum au început sa rapeasca armeni . Actiunile lor au escaladat doar pentru ca barbaria lor a disparut fara raspuns – lasându-i impuneti sa continue nestingheriti în timp ce încearca sa curete etnic populatia armeana din Artsakh din existenta.
Guvernele occidentale care se presupune ca s-au angajat sa opreasca crimele împotriva umanitatii ar trebui sa-si întrerupa de urgenta ajutorul militar catre Azerbaidjan, sa sanctioneze liderii politici azeri si sa ajute prin transportul aerian din cauza blocadei, deoarece aratarea „îngrijorarii profunde” si „îndemnarea” Azerbaidjanului sa opreasca, nu le-a încetinit. jos. De fapt, în lipsa masurilor punitive, nu i-a facut decât sa-i încurajeze.
Uzay Bulut este un jurnalist si analist politic turc stabilit anterior la Ankara. În prezent, este studenta de cercetare la MA Woodman-Scheller Israel Studies International Program al Universitatii Ben-Gurion din Israel.
……………………