Manastirea Sf. Grigoris din Amaras.
Pe 10 octombrie, Sfânta Biserica Apostolica Armeneasca comemoreaza înmormântarea Sfântului Grigoris, Catholicos din Aghvank.În acest an comemorarea are loc la Manastirea Sf. Grigoris din Amaras.
În ziua de pomenire a Sfântului Grigorie Catholicos, sfintii parinti Tatul si Varos, Tumas, Anton, Kronides si cele sapte Ierburi.
Sf. Patriarh Grigoris a fost fiul cel mare al Catholicosului Vrtanes. Sf. Grigoris a fost Catholicos din Aghvank si Virk, a reparat si a îmbunatatit toate bisericile, propovaduind Cuvântul lui Dumnezeu oamenilor. De asemenea, a predicat doctrina iubirii lui Hristos în tara Mazkut. Mazkutii, în câmpul numit Vatnyan al Marii Caspice, l-au legat pe sfânt de coada calului si l-au eliberat. Astfel patriarhul a fost martirizat. Potrivit traditiei, el este înmormântat în satul Amaras din Artsakh. Urmele sale au fost gasite în 489, în timpul domniei regelui armean Vachagan.
Tatul si Varos erau frati, S. Sahak si S. Ucenicii lui Mesrop. Dupa Razboiul de la Vardanants, muntii din regiunea Abeghyants ies în evidenta, departându-se într-un loc numit Vishapadzor. Vânatorii gasesc schitul lui Tatul, iar faima lui se întinde departe. Oameni din diferite locuri vin la sfânt, îi cer sfaturi, îi asculta cuvintele mângâietoare si se întorc la locurile lor de resedinta linistiti. Multi oameni s-au adunat în jurul celor doi frati si au întemeiat o congregatie numita dupa liderul spiritual Sf. Congregatia Tatul. Tumas a fost si unul dintre membrii congregatiei, la care Sf. Tatul este lider în ordine si se remarca el însusi. Si-a pecetluit mortalitatea la o vârsta foarte înaintata.Varos a trait ca ascet într-o pestera numita Ditzmayr, unde a fost construita mai târziu o manastire.
Anton si Kronides erau greci din Cezareea, care au fost adusi în Armenia de Sf. Grigor Lusavorich. Ei sunt întemeietorii monahismului în realitatea armeana. Când îl crezi pe tatal S. Grigor a distrus idolul lui Gisane pe dealul Innaknia din Taron si a construit St. Biserica Karapet, unde au fost stabiliti acesti doi calugari. Dupa 40 de ani de asceza, S. Anton si S. Kronide si-a sigilat mortalitatea în al doilea sfert al secolului al IV-lea.
Cei sapte pustnici erau pustnicii care, în 584, locuiau în Glaka lui Taron sau St. Au venit la biserica Karapet si s-au stabilit lânga dealul numit Avetyats, lânga manastirea Innaknya. Pentru ca mâncau doar iarba, erau numiti ierbivori. Numele lor sunt de asemenea cunoscute: Pohikaropos, Teosas, Simeon, Hovhannes, Epiphanes, Dimarios si Narkesos.
Regele Khosrow al Persiei declara razboi grecilor si trimite o aripa a armatei sale pentru a jefui partea lui Taron. Simtind atacul iminent al inamicului, calugarii ascund comorile manastirii în locuri sigure pentru a le salva si ei însisi pleaca, cu exceptia lui S. De la calugarii care nu sunt de acord sa paraseasca manastirea în niciun fel. O armata persana a atacat manastirea în 604, dar negasind comori, a disperat si a decapitat pe cele sapte lacuste. Trei zile mai târziu, congregatii plecati vin si îsi îngroapa trupurile în St. Antoni si S. Lânga mormintele lui Kronides.
Preluare dupa:hraparak.am