Va fi viitorul nostru o reluare a anului 1921 sau 1991?
Cronicarul American Stepan Piligian publica în armenianweekly.com un incitant articol intitulat:
“Va fi viitorul nostru o reluare a anului 1921 sau 1991?” Redau începutul:
Înca o data, natiunea armeana globala se afla la o rascruce strategica. Armenia, Artsakh si diaspora stau la intersectie si decid ce cale sa o ia, fiecare dintre acestea având un impact semnificativ asupra viitorului sau colectiv. Cei care stau în scaunul de decizie poarta povara pentru astazi si pentru generatiile viitoare. Rascrucea de drumuri sunt, desigur, dialogul de „normalizare” cu Turcia si negocierile de „pace” cu Azerbaidjan. Pacea cu entitatile care v-au cautat în mod deschis distrugerea este o provocare. Nu exista nicio îndoiala ca toata lumea beneficiaza de pace. În primul rând, va fi sfârsitul pierderii de vieti omenesti din cauza conflictului. Provocarea se afla întotdeauna în definitia pacii.
Restul articolului pe:
https://armenianweekly.com/2022/04/13/will-our-future-be-a-replay-of-1921-or-1991/
Înca o data, natiunea armeana globala se afla la o rascruce strategica. Armenia, Artsakh si diaspora stau la intersectie si decid ce cale sa o ia, fiecare dintre acestea având un impact semnificativ asupra viitorului sau colectiv. Cei care stau în scaunul de decizie poarta povara pentru astazi si pentru generatiile viitoare. Rascrucea de drumuri sunt, desigur, dialogul de „normalizare” cu Turcia si negocierile de „pace” cu Azerbaidjan. Pacea cu entitatile care v-au cautat în mod deschis distrugerea este o provocare. Nu exista nicio îndoiala ca toata lumea beneficiaza de pace. În primul rând, va fi sfârsitul pierderii de vieti omenesti din cauza conflictului. Provocarea se afla întotdeauna în definitia pacii.
Un studiu în contrast ar fi doua date semnificative în istoria armeana moderna. Dupa ce a suferit umilirea totala a genocidului, exilului si deposedarii, spiritul armean s-a ridicat din cenusa literala pentru a crea Prima Republica. Sunt cei care au spus ca a fost o republica „întâmplatoare” creata de golul înfrângerii turcilor otomani si de razboiul civil rus. Este adevarat ca toate marile evenimente sunt beneficiarii unui curent geopolitic favorabil, dar barbatii si femeile care au aparat natiunea armeana împotriva unor sanse incredibile în mai 1918 au stiut ca nu este un simplu accident. As prefera sa-l numesc un miracol bazat pe spiritul unei hotarâri remarcabile si al curajului împotriva unor sanse incredibile.
Sfârsitul anului 1920 si 1921 a fost o perioada deosebit de dificila cu azeri – o Rusia bolsevica care cauta sa se extinda –si turcii kemalisti în curs de dezvoltare din Occident care cauta sa finalizeze genocidul din Est. Unele lucruri nu se schimba. În ciuda rezistentei eroice, republica infantila s-a confruntat cu decizia de a-si pierde libertatea, dar de a supravietui sub bolsevici sau pur si simplu de a fi supusa la noi atrocitati sub conducerea turcilor. Au ales supravietuirea, dar costul a fost semnificativ. Multe dintre câstigurile teritoriale greu luptate cu sângele armenilor au fost „daruite” înapoi Turciei. Eternul Ararat, Kars, Ardahan si zone din Vestul Armeniei au fost reocupate de nationalistii turci. Mai târziu, Stalin a acordat Artsakh (Nagorno-Karabah) si Nahicevan ca regiuni autonome în Azerbaidjan. Alte regiuni de granita au fost date Georgiei. Tratatul dintre parti a fost semnat de kemalisti, care nu erau guvernul recunoscut al Turciei la acea vreme, de catre autoritatile bolsevice care nu si-au consolidat înca puterea ca guvern recunoscut si reprezentanti marionete armeni. În ciuda optiunilor limitate, Tratatul de la Kars din 1921 a fost o înfrângere umilitoare pentru armeni, care si-au pierdut teritoriul, libertatea si demnitatea. A început epoca sovietica, iar diaspora a început sa-si construiasca infrastructura permanenta. Cu azerii salivând pentru distrugerea Artsakh si Armenia, va deveni 2022 noul nostru 1921? Turcia, cu ramura de maslin si „fara conditii prealabile”, este din nou dornica sa-si serveasca viziunea expansionista cu partenerul sau „o natiune-doua state”. Rusia este mereu prezenta în viitorul Armeniei. Care este pretul pentru sprijinul rusesc? În 1921, era libertate si teritoriu sa previna masacrele turcesti. Rusia crede ca a salvat Artsakh de la distrugerea ulterioara a Azeriilor în 2020. Pretul a fost Hadrut, Shushi si zonele eliberate. Care este pretul lor pentru pace în 2022? Este aceasta o reluare a umilintei din 1921?
Spre deosebire de zilele întunecate din 1921, a existat o perioada mai recenta care ar trebui sa inspire speranta si patriotism. Perioada anului 1991 a fost plina de incertitudine si oportunitati. De neconceput se întâmpla odata cu prabusirea imperiului sovietic. Oamenii din Armenia si în special din Artsakh anticipasera cu întelepciune schimbarea. Comitetul Karabakh, petitiile, demonstratiile si cererile legale au fost toate legate de o tema comuna: dorinta de a fi liber. Oamenii din Artsakh stiau ce sa întâmplat cu fratii lor din Nahicevan, Baku si Sumgait, organizati de intentiile rele ale guvernului azer. Crima, expulzarile si curatarea etica erau practici comune. Nu voi uita niciodata cuvintele unui tânar carturar tavitian din Artsakh de la Scoala Fletcher de la Universitatea Tufts, care a declarat, la un simpozion public despre Nagorno-Karabah, la care au participat multi turci si azeri, ca apararea Artsakh era menita sa previna „un alt genocid”. Ei au încercat sa traiasca în pace în structura stapânirii azere si au asistat la opresiunea si declinul identitatii armene. Ei au încercat sa treaca prin procesul legal si stabilit descris în Constitutia sovietica doar pentru a fi respinsi de guvernul central si atacati de guvernul artificial azer.
Anii 1991-1994 când Artsakh si-a declarat independenta dupa ce a urmat toate caile legale si pasnice au fost inspiratori pentru toti armenii patrioti. Depasiti si cu putina infrastructura pentru a sustine un conflict prelungit, ei au învins pentru ca îsi aparau casele si dreptul lor de a fi liberi dat de Dumnezeu. Trebuie sa separam acesti ani de esecurile diplomatice si politice asupra carora ne concentram în prezent. Ar trebui sa ramâna întotdeauna un moment de inspiratie. Ar trebui studiat si înradacinat în gândirea noastra. A fost o perioada în care armenii s-au ridicat si au spus cu mândrie: „DESTUL”. Este acel cuvânt chiar si în vocabularul nostru de astazi? Se pare ca interiorizam taietura de presa ca Armenia este slaba, ca este învinsa si ca capituleaza si abandoneaza Artsakh. Armenii din Artsakh nu au crezut nimic din aceasta gândire defetista în 1991. Ei s-au concentrat sa nu permita stingerea flacarii pe o prezenta de 4.000 de ani. Au demonstrat avantajul pe care cei care îsi apara casele îl au întotdeauna în conflictul militar. Aveau totul si nimic de pierdut. Credem ca astazi, când suntem de acord cu vagi „cinci puncte” azeri pe care azerii le sustin pentru a distruge Artsakh? Armenia si Artsakh sunt societati mai avansate din multe puncte de vedere decât 1991, dar trebuie sa patrundem adânc în sufletul nostru, asa cum au facut-o în 1991 si sa întelegem ce este în joc si sa actionam cu curaj în consecinta. Natiunea noastra are o istorie lunga de a învinge sansele. Existenta noastra ca civilizatie în 2022 este dovezi ample. Prin harul lui Dumnezeu si al conducatorilor curajosi de-a lungul istoriei noastre, am biruit atunci când logica simpla ar fi sugerat altfel.
Curajul cu liderii nu înseamna de obicei sa-si riste viata. Este vorba despre capacitatea lor de a folosi cu întelepciune autoritatea care ti-a fost acordata pentru a asigura un viitor prosper pentru poporul tau. Angajamentele noastre geopolitice exista pentru a ne urmari propriile interese patriotice. Acceptarea „cinci puncte” azera este un joc periculos. Pashinyan opereaza dintr-o postura defensiva. Azerii fac cereri, iar el raspunde. Ce îl împiedica sa inverseze acest proces? În ciuda perceptiei, pare autoimpus. Azerii au pierdut primul razboi, dar au ramas în ofensiva diplomatica si militara dupa aceea. Curajul vine din înfruntarea conditiilor lor prealabile putin deghizate, cum ar fi acceptarea Artsakh-ului ca parte a definitiei „integritatii teritoriale”. Este si trebuie sa fie o parte integranta a „autodeterminarii” si, din cauza crimelor azere, este acum „secesiunea de remediere”. Armenia nu poate vorbi efectiv pentru Artsakh atunci când nu îsi protejeaza efectiv frontierele, nu raspunde la incursiunile la frontiera care încalca dreptul international si nu permite întemnitarea rusinoasa continua a prizonierilor de guerra armeni.Curajul înseamna mentinerea unui nivel de demnitate, astfel încât sa fii respectat de cetatenii tai si de inamicii tai.Când criminalul Aliyev comite violente unilaterale la granita din Artsakh, Armenia trebuie sa raspunda si sa îsi protejeze poporul. Un raspuns armean ar putea motiva fortele rusi de mentinere a pacii sa devina mai active în rolul lor de a preveni escaladarea. De ce sunt armenii reticenti în a raspunde barbarilor care au folosit atacuri neprovocate fara nicio repercusiune? Initiaza un raspuns si poate ca negocierile cu descendentii lui Talaat vor fi mai echilibrate. Oamenii din Artsakh înteleg acest lucru si cred ca si cetatenii Armeniei înteleg. Întelege guvernul Pashinyan, si care este viziunea lor despre Armenia si Artsakh post-negocieri? Va fi 1921 când toate partidele vecine au împartit ceea ce a mai ramas din patria noastra, inclusiv sacru Ararat si Ani? Îsi va continua Armenia politica de liniste ca o natiune învinsa? Suntem o natiune învinsa doar daca alegem sa fim. Razboiul din 2020 a fost devastator, iar pierderile de vieti omenesti au fost îngrozitoare. Dar a fost un alt moment al luptei noastre. Poate fi ultimul capitol daca alegem acea cale, sau ne comportam ca în 1991 si poate fi o alta renastere. Trebuie sa ne reconstruim capacitatile de aparare si informatii în aceasta perioada critica. Trebuie sa trimitem un mesaj turcilor si azerilor ca nu vom accepta termeni care sa conduca la distrugerea noastra. Vom raspunde încercarilor lor de a intimida si de a arata natiunii noastre globale ca am pierdut un razboi de 44 de zile, dar nu demnitatea si viitorul nostru.
Apele geopolitice sunt în prezent periculoase. Rusia este distrasa. Occidentul a fost exclus din grupul ineficient al OSCE de la Minsk. Turcia joaca ambele parti în mod previzibil, iar Azerbaidjanul simte o victorie finala. Am adaugat la încrederea lor perceputa cu raspunsurile noastre slabe. S-ar putea sa consideram acest lucru ca fara precedent, dar este versiunea de astazi a lui Avarayr si Sardarabad în care curajul a inspirat decizii care au permis ceea ce avem astazi. Consider ca poporul armean, fie ei din diaspora, Armenia si în special Artsakh, nu va tolera capitularea în fata celor care au folosit aceleasi metode pentru a ne cauta distrugerea. Actualul guvern este portarul acestui capitol din istoria patriei noastre. Pashinyan are responsabilitatea de a reprezenta viziunea poporului armean. Mandatul sau electoral nu include o capitulare de facto. Este o responsabilitate eterna transmisa de-a lungul secolelor de la monarhii la state vasale la statul nostru suveran modern. Este timpul ca 1991 sa reapara în conducerea noastra. În aceasta saptamâna care duce la învierea glorioasa a Domnului nostru, sa ne rugam pentru întelepciunea si curajul Armeniei.
